întoarce-te cu fata spre mine;
nu plânge;
priveste cerul:
voi sta tintuita în zbor
o secunda,
voi fi femeia ta calda,
femeia ta alba,
femeia ta scunda,
minuscula,
majuscula,
la începutul femeilor
cuvinte,
ma vei putea privi oricând -
noi nu stim cât e de înalt
cerul
si nici pamântul tau
cât e de lung.
Voi strabate o bucata de cer
o felie de timp,
o farâma de gând,
tu îti vei racori pasul în adierea
morilor de vânt,
nestiind ca-
strajuiti de acelasi curcubeu-
am putea avea lumea astfel,
modelându-i nepasatori marginile
între doua coordonate
ale aceluiasi
punct,
tu un mers x,
eu un zbor y
si departându-ne peste puteri
de mult,
am deveni axele unui singur
amanunt
de care am fugit,
pe care l-am uitat,
alungat,
ne-
masurat-