Inapoi la poezii

 
De foamea

 

Eu voi muri de foame
în curând.
Mi s-au terminat muntii,
dealurile,
câmpiile
padurile si alte
provizii.
Polul Nord e gol.
Marile si oceanele
au expirat.
Pestii, insectele si toate
animalele
s-au teleportat
pe o galaxie de lux
cu vedere la Pamânt.

Sunt pierdut,
singur si flamând,
slabit
am mai ramas doar
cu acesta speranta
de vânt.

Voi astepta
o rafala,
o adiere macar,
sau doar un semn
de aripa
crescuta strâmb

nascuta din nimic
si fecundata
de foamea
de cuvânt.