Dragul meu,
Aici, de unde îti scriu,
e o insula plina cu verdeata
nurii verzi ai baltilor
adapostesc fulgi de nea,
încât cred ca
nuferii au fost
sânii
unor nimfe parasite la altar
în zi cu viscol,
dar ce folos
frumusetea
fara privirile tale
hamesite.
Sunt singura, iubitule,
mai singura decât
Steaua Polara
cautata în zadar
de un soare astenic.
Nu, nu ma plictisesc,
am doua veverite
gigante
ce-ti tin locul-
sparg alune pe care
mi le aseaza mai apoi
pe vârful limbii.
Sunt în Paradis, iubite,
un singur fruct am mâncat
si eu
si am fost pedepsita
cu John.
Acum, iarta-ma,
ma duc sa-l ajut
a cazut- se pare-
de pe un cal
alb.