locuiam într-o casa din lut
la o margine
de lac,
plecam când si când,
înotam în larg-
faceam farse
unui pescar
posac-
ne scufundam râzând.
A batut la usa mea,
era speriat ca un cerb
încoltit,
se afla în apropiere
de câteva
zeci de ani,
pretexta
niste ploi trecatoare,
arata
obosit,
îmi masura pasii,
calcula distanta
dintre schimburile de cuvinte-
între taceri
se auzea o falfâire
de corb
ranit,
pomenea de o întâlnire
înmugurita
într-o lume de amintiri-
eram copii,
îmbatrâneam în joaca,
alergam pe poteci,
ne mânjeam obrajii
cu dulceata
de trandafiri.
În tot acest timp
ma cuibaream în gândurile lui
stravezii
cu genunchii lipiti
a ruga,
ma gândeam
ce fuga
am trage noi doi
prin lumea asta
zaluda.