Poate ca ne-am mai întâlnit cândva,
în podul bunicii, printre papusi-
într-un joc de sah prafuit
tu erai rege,
eu eram regina-
în noptile noastre de lemn
lacuit
soldateii de plumb împarteau
lumina.
Poate ca ne-am întâlnit
în prima poveste
nemuritoare-
întorceai filele cartii,
calare,
ne întâlneam în visul meu despletit,
purtai la piept,
drept scut,
o floare,
sau poate te-am vazut în rostogolirea
anotimpurilor,
ori te-am recunoscut în primul glas
ragusit,
în bratele nefiresti ale sfintilor
din catedrale,
în urmele întâiului pas
gresit,
ori te-am auzit în urletul
biblic,
rastignit
pe buzele fierbinti,
coapte,
acum îti dau un nume si un chip,
un drum,
un timp,
o noapte.