Nume: RRostas Email: Data: Thursday June 27th, 2002 02:40 AM
Asa, n-am stiut unde sa comentez ca peste tot as fi putut sa spun ceva, mai ales la amintirile inventate, unde reusesti o autobiografie captivanta, plina de farmec, autentica si atragatoare, ceea ce greu intalnesti la proza de acest tip. Ai tu un talent pentru asta si iti garantez ca va fi un succes. Insa aceasta proza, atunci cand am citit-o m-a patruns, m-a facut sa ma intreb cat anume din ea poate fi adevar si cat fictiune, pentru ca descrierile situatiilor in care te pui ca narator-personaj sunt redate atat de bine incat par autentice. Este fictiune, desigur, cel putin asa cred, insa transpunerea e foarte bine redata. Despre amintirile inventate, trebuie sa te felicit pentru ca dupa atata vreme reusesti sa redai starile copilului, adolescentului, tanarului din tine, ceea ce-mi certifica talentul tau, dar si faptul ca ai trait cu intensitate acele momente din viata ta. La fel mi se intampla si mie, as putea scrie foarte mult despre copilarie, insa la mine e oaresice tristete a copilului care am fost, asa ca nu fac prea multe incercari de acest fel. Mie mi-e dor si de DoDu, cu doduismele lui cu tot.

Draga Costel, mai fa-ne placerea, mai adu-ne cate o proza, chiar daca mai rar, dar nu ne lasa asa (macar pe noi cei ce le asteptam). Si pentru ca auzisem eu un zvon, nu pot sa ma abtin si sa nu-ti spun si pe site, la multi ani, fericiti si buni, dragul meu Costel!
Concluzie: proza

From: Ana Doina
Subject: Re: [cenaclu:] Intalnire cu Lenora

Costel,

mi s-a parut foarte interesanta
aceasta intilnire cu Leonora.

Inca mai dezbat cu mine insumi daca
sa zic ca asi vrea sa aibe o parte
a doua, in care misterele sa se lamureasca
sau sa devina cunoscute si reactiile celorlalte
personaje implicate si numai amintite pina acum.

In principiu mi se pare o bucata inchegata si
complecta in sine dar posibilitatile unei
urmari sint fascinante;))

Imi place foarte mult stilul in care e scrisa
intilnirea si mi se pare mie sau ai inceput
sa ai mai multa grija cu aspectele tehnice?;)

Scena in care se desfasoara actiunea e
foarte interesant descrisa, personajele secundare
si decorul, cit si atmosfera sint stapinite
bine, scotind in evidenta si servind caracterelor
si subiectului in mod subtil is eficient.

Singura problema pe care o am este ca, desi interesant
ca procedeu tehnic si stilistic mie mi se pare ca
folosesti un pic prea des sacadarea si repetarea
gindurilor interioare (unele dintre ele posterioare
actiunii) si in general propozitiile scurte, incomplecte,
continuate de o propozitie similara care de fapt termina
enuntarea logica.
De exemplu:

As zice.
Parca.
Ori poate gresesc...
De-a dreptul.
As zice.
Asta e.
I-am si spus.
Sunt zece ani. De cand mi-au murit parintii.
Naucit.
Cu aproximatie.
Un chiabur. Unul Soani. Sau Sandor.
Acelasi raspuns. Puteam s-o jur.
Se pare.
S-a speriat, cred. De felul in care aratam.
Tata i-a sarutat mana. Cred.
M-a privit si pe mine. La fel.
Socata. Cred.
Se inserase si se lasase cu frig. Cred.

Mai ales in a doua parte a povestirii unde aceste
propozitii scurte se indesesc si par a forta
si ciopirtii lectura ar fi poate mai bine sa le
raresti. Este un stil foarte interesant
si o tehnica care da o coloratura speciala povestirii
dar nu exagera cu folosirea lor.
In plus ai grija cu unule aspecte de gramatica si
ortografie pe care le-am sezizat pe ici pe colo,
nimic flagrant, dar mie mi s-au parut prea multe
virgule, si parca am gasit si unu sau doua dezacorduri.
Roaga pe Edelina poate te ajuta ea ca eu nu le mai
stiu asa bine.

Tine biza;)

 

From: Edelina.Stoian
Subject: [cenaclu:] Re: Intalnire cu Lenora

Imi facusem nod la batista sa comentez ceva pe marginea unor
remarci ale Anei Doina despre 'Lenora', dar mi-am pierdut
batista.:-) Mesajul de azi al Anei Nita mi-a amintit unde o lasasem.

On 5 Mar 00 , Ana Doina wrote:

> Singura problema pe care o am este ca, desi interesant
> ca procedeu tehnic si stilistic mie mi se pare ca
> folosesti un pic prea des sacadarea si repetarea
> gindurilor interioare (unele dintre ele posterioare
> actiunii) si in general propozitiile scurte, incomplecte,
> continuate de o propozitie similara care de fapt termina
> enuntarea logica.[..]

> De exemplu:
>
> As zice.
> Parca.
> Ori poate gresesc...
> De-a dreptul.
> As zice.
> Asta e.
> I-am si spus.
> Sunt zece ani. De cand mi-au murit parintii.
> Naucit.
> Cu aproximatie.
> Un chiabur. Unul Soani. Sau Sandor.
> Acelasi raspuns. Puteam s-o jur.
> Se pare.
> S-a speriat, cred. De felul in care aratam.
> Tata i-a sarutat mana. Cred.
> M-a privit si pe mine. La fel.
> Socata. Cred.
> Se inserase si se lasase cu frig. Cred.

Aceasta 'sacadare' comprimata, pe care am intilnit-o si la Radu (ba
chiar si la mine, uneori), desi nu cu aceeasi frecventza, este, cum
ii spuneam si lui Radu cind i-am desfacut textul de l-a cuprins
ameteala (pe text, nu pe Radu:-), sugestiva, expresiva, binevenita
din punctul meu de vedere, cel de cititor. Ca adepta a conciziei,
simplitatii si comprimarii, nu pot decit sa salut propozitiile
scurte, aparent incomplete. Asta in ce priveste doar forma, pentru ca
tehnica, procedeul stilistic de care vorbim, spune mai mult, iau la
intimplare citeva exemple:

> Sunt zece ani. De cand mi-au murit parintii.

Daca ar fi scris: 'Sunt zece ani de cand mi-au murit parintii',
cititorul ar fi trecut peste fraza ca peste o informatie banala. Asa
insa, il simti pe autor cum 'se poticneste'. Parca i s-ar pune
un nod in git.

> As zice.
> Parca.
> Ori poate gresesc...

Iata cite intrebari isi pune in doar sase cuvinte, s-ar putea
broda pe ele o pagina intreaga. Telegrafiindu-le insa, il 'invita' pe
cititor sa se indoiasca, sa ezite impreuna cu personajul.

Sau:

> Un chiabur. Unul Soani. Sau Sandor.

Imagineaza-ti cit de banal ar fi sunat: 'Un chiabur pe care il
chema Soani sau Sandor, nu mai tin minte exact'.
Asa insa, sacadat si 'incomplet', trebuie sa citesti intr-adevar
printre puncte, cititorul ramine alert.

etc.etc.

Nu stiu daca autorul o face deliberat, intuitiv sau pur si simplu din
lene. Si e irelevant. Rezultatul, insa, invioreaza textul si ar fi
pacat sa renunte la aceasta tehnica.

Ati remarcat liniutele de unire folosite adesea de Anci Dan? E si
acolo o 'tehnica' ce ar merita comentata, am mentionat-o cindva doar
in treacat.

Edelina