Nume: Hermann Email: Data: Saturday April 13th, 2002 02:50 AM
Eu pot sa spun ca textul asta mi-a placut foarte mult. Dar ma oftica un lucru: ca nu am aflat ce le-a spus popa celor doi. Am ramas asa, cu ochii-n soare. Hai te rog, Costele, divulga-ne secretul satului blestemat ca n-o sa pot dormi la noapte. Adica la dimineata, ca acum e noapte si nu dorm ca stau sa ma intreb ce le-a povestit popa copiilor.
Concluzie: continuarea!


Nume: Andia Email: Data: Saturday April 13th, 2002 04:16 PM
Am citit textul.
Are un umor lugubru, care imi place. Tin sa-ti spun ca ai mania gesturilor stereotipe si a situatiilor repetitive, in viata particulara, pari a fi un om care cauta umorul de caitate.
Sunt putin nedumerita cu trecerea de la un timp prezent la unul trecut: "Din cand in cand, tata mai trimite bani acasa"/"mai mult n-a putut nici el sa explice"(a lui Petrihoi), desi actiunea se petrece in aceeasi secventa temporala. Presupun ca ai dorit sa dai rotunjime textului: inceput-final, problema e ca pentru tine acel prezent si acel trecut exista. Dar cand faci asta in proza, TREBUIE SA ARATI CUMVA TRECEREA LA O ALTA TEMPORALITATE. Personal, ma sperie aceste treceri, le fac cu greu fata.
Oricum, este f. putin sesizabil, pentru ochiul profan, dar presupunind ca ai vrea candva sa publici, te-ar taxa in mod sigur. Nu vreau insa sa te preocupe, am vazut ca esti perfectionist, am remarcat si diacriticile, cred ca tii mult la text. Ai si de ce; moartea mamei e hilara, diparitiile progresive sunt de-a dreptul umoristice si culmineaza cu decretul lelei Orbaneasa, care se aflase pana atunci in posesia unui adevar fundamental: "Nu Todora ci Petrea a fost blestemat". Ce mai spune preotul, crede-ma, pe mine nu ma intereseaza, poate doar ca inceput pentru o alta poveste. Totul a fost spus, e dificil sa surprinzi intamplari fantastice intr-o lume rurala. Lui Caragiale i-au iesit mai putin nuvelele fantastice in mediu rural, mai ales ca mergea mult pe psihologic. Dar tu esti descriptiv si faci caractere din dialog. Astfel eu cred ca incerci ceva greu, felicitari, eu una nu as avea curajul. Ti-as mai zice ceva despre caractere, dar ma pastrez pentru urmatoarea bucata...Doar un pic: scuipatul in jos si-n sus-la care am ras atunci, rad si acum cand imi aduc aminte -cu ai reusit sa schitezi o bucatica de caracter.

Concluzie: Fantasticul in mediul rural