| Acasa |Pagina lui Costel |Voteaza |
Inapoi la Alte povestiri
Dimineata unor roboti

 

 

 

Dimineata unor roboti
- Achime...Achime! Achime!
- Ce...ce-i? tresari Achim speriat, ce s-a intamplat?
- Scoala-te odata, ca ti-a sunat ceasul, il lamuri Maria a carei voce guturala parea ca vine din adancul unui put.
- Si daca mi-a sunat ceasul mie, ce treaba ai tu? casca barbatul incercand sa reanoade capetele visului din care tocmai se desteptase. Se facea ca tocmai fusese ales primar si o liota de secretare roiau in jurul sau aproape despuiate, indeplinindu-i orice dorinta. Ii sarutau degetele impopotonate cu inele, ii sarutau pielea rosie a capului iar una mai indrazneata chiar ii varase limba in gura si fuse-se pe cale sa se inece cand se trezi zgaltait de Maria.
- Scoala-te odata, abia astept sa te scoli din pat, macar un ceas sa mai dorm ca oamenii. Toata noaptea te-ai sucit...Parca ai avea viermi! Din cauza ta mi s-a infundat si nasul.
- Suflaaa-l, gemu barbatul.
- Pot sa-l suflu pana-mi pocnesc urechile, daca am tras curent.
- Curent? mormai Achim iritat de atata cicaleala.
O raza subtire de lumina se strecura printr-o spartura a draperiei, trecand pe deasupra patului, cazand pe oglinda de pe peretele opus si reflectandu-se difuz in incapere. Isi freca ochii cu dosul palmelor , dupa care privi inspre ceasul desteptator aflat pe masa si asezat intr-o farfurie, alaturi de cateva linguri si furculite.
- De unde curent? intreba, nevenindu-i sa creada ca se facuse deja noua, ca ferestrele sunt batute in cuie ca si cand le-au casunat la toti hotii de pe lumea asta sa ne jefuiasca pe noi; iar usa-i zavorata cu cheie si lacat pe dinauntru.
- Pai, daca am dormit dezvelita! argumenta femeia.
- Si daca ai dormit dezvelita, inseamna ca ai tras curent?
- Da! afirma Maria, sec.
- Da, pe dracu! Apoi dupa o pauza: Si, eu te-am dezvelit?
- Tu. Te-ai zvarcolit toata noaptea.
- Intr-un singur fel puteai sa tragi curent, isi urm Achim firul gandurilor, daca ai dormit cracita si cu gura cascata...
Femeia nu pricepu pe loc aluzia barbatului. Insa, dupa ceva timp, riposta cu voce tremurata:
- Nu te bate odata Dumnezeu, cat te tii tu de batos? Ce te legi de...
- Si daca ma leg, ce? i-o taie Achim. Nu te cobori tu din pat si de cate zece ori pe noapte ca te scapa treburile mici? Si mai spui ca tot eu te descopar. Iar Dumnezeu na-re decat sa ma bata. Dar nu al tau, ca lui nu i-am facut nimic. Iar al meu nu exista. Eu sunt orfan de Dumnezeu.
- Taci! se sperie Maria. Vorbesti mai rau ca un pagan. Intr-o zi o sa te trazneasca. Din senin o sa te trazneasca.
- Ba sa ma trazneasca acum daca are ceva cu mine.
- Iarta-l, Doamne, ca nu stie ce spune. Se intoarse cu spatele la barbat izbucnind in plans. Iarta-l, Doamne, iarta-l!
- Plangi, sfanto! o batjocori Achim. Mai fecioria iti lipseste sa fii o a doua Marie. Fecioria si o besica noua...
- Da...da, icni Maria printre sughituri, toata ziua te legi de besica mea. Ce sa fac daca sufar cu besica?
- N-am nimic cu besica ta, se impotrivi Achim. Nici cu nasul. Din partea mea mai bine daca ti s-ar infunda gura. Pute ca o gaura de closet. Noaptea imi sufli in fata de visez numai starvuri si rahati.
Facu un gest semnificativ, prinzandu-si narile cu doua degete.
- Asa? facu Maria incetand din plns si schimband tonul de pana atunci. Se rasuci cu fata spre barbat tintuindu-l cu privirea si ramase proptita intr-un cot. Imi pute gura? Am un dinte stricat, de aia imi pute. Numai ca tu, de cand ai inceput sa ridici poalele-n cap si la altele, imi gasesti numai defecte. Nu-ti mai plac, s-a rarit ciurul...
- Ho! Huo! Uite sarpele, crezi ca-i mort, dar numai sa-l atingi putin pe coada ca se si repede sa te muste. Achim cauta sa castige timp. Aluzia i se paru prea directa pentru a se face ca n-a priceput-o. Parea nehotarat intre a-i trage un dos peste gura ori o injuratura pentru a o speria. Pana la urma, negasind nimic la repezeala, facu pe prostul schimband vorba.
- Ma intreb numai, spuse taraganandu-si cuvintele, de ce nu mergi la Nicodim sa-ti scoata dintele daca e stricat?
- Chiar atat de proasta n-oi fi nici eu, sa ma dau pe mana lui Nicodim, sa mi-i scoata pe toti cum i-a scos Onitei a lu' Musuroi, de-a ajuns pe urma sa manance numai fiertura.
- Bine, spuse barbatul resemnandu-se, nu te du la Nicodim, du-te la oras.
Dar femeia se facu ca nu aude, la randul ei, continuand indignata:
- Si daca miroase, ce? La tine nu miroase cand tragi vanturi?
- De unde pana unde trag eu vanturi?
- Daca le-aud...
- Daca le auzi inseamna ca nu miroase!
Aici Achim puse punct discuitiei, coborand din pat. Dadu, mai intai, draperia la o parte si trase storurile, lasand lumina sa intre. Cerceta calendarul fixat intr-un cui din drepta ferestrei si rupse prima fila, botind-o intre degete. Citi pe urmatoarea: "Azi, sambata, 25 Ianuarie, soarele rasare la ora 7:31 si apune la 16:50. Dupa care se indrepta inspre usa si incepu sa desfaca incuietorile.
- Iar tie iti pute gura a tutun, a beutura si-a scuipat de curva!
Cred ca acum incepe, gandi Achim, oprindu-se in pragul usii si asteptand confirmarea. Ceea ce se si intampla.
- Iar tie iti pute gura a tutun, a beutura si-a scuipat de curva!
Refacu, sovaind, drumul inapoi pana la patul femeii cu intentia de a-i roti comutatorul de la sold dar, in ultima clipa, se rasgandi. A spus ca mai vrea sa doarma o ora, isi gasi o scuza. Si-l rasuci pe al sau si-si verifica acumulatorul pentru mai multa siguranta dupa care iesi grabit.
- Iar tie iti pute gura a tutun, a beutura si-a scuipat de curva!
Ajuns afara, inspira o data aerul rece si tare a diminetii.