Joia trecuta, soldatul s-a oprit în dreptul gospodariei lui Furcoi. S-a oprit si s-a uitat lung printre sipcile putrezite ale gardului, ca si cum ar fi observat ceva în neregula.
Eu stiu de ce se uita asa si stiu si ce o sa se întâmple în continuare. De-aceea-mi si bate inima cu atâta putere. O ating cu palma si o simt bubuind ca o toba.
Gospodaria lui Furcoi e peste drum de a noastra si, în primul moment, am crezut ca soldatul va opri lânga gardul nostru. Pe de-o parte, as vrea sa merg cu el, pe de alta, sunt atât de las iar frica ma paralizeaza tintuindu-ma în spatele usii.
În hârtia albastra cu care am acoperit fereastra, am decupat o gaura si am numit-o “punct de observatie”. Prin acest punct urmaresc tot ce se întâmpla în afara, iar, uneori, parte din observatii le notez într-un carnetel. asa cum fac si acum. În legatura cu punctul de observatie am notat ca - acesta va fi secretul meu! - însa, nu stiu cum se face, oamenii din sat au aflat de existenta lui si i-au spus în batjocura “ochiul dracului”. Singura explicatie e ca ma spioneaza si ei si nu sunt cu nimic mai presus decât mine.
Între timp, soldatul s-a desprins de gard si acum asteapta linistit în mijlocul drumului.
Asteptarea sa nu dureaza mult; usa casei lui Furcoi se deschise brusc si iata-l pe fecioru-sau, Gratian, alergând ca o naluca, chiuind din rasputeri, cu privirea transfigurata si cu parul rasculat pe crestet. Taica-sau si cu maica-sa încearca sa i se agate de mâini si picioare, de par sau de haine, rugându-l, implorându-l. În timp ce el, Gratian, încercând sa scape de ei pentru a i se alatura soldatului, îi trânteste si-i hoiseaza prin colbul gros al ograzii.
Vazând ca nu-l mai poate opri, maica-sa, iesita din minti, striga disperata: “Nu te du Gratianee! Nu te du, nu te du...” Iar taica-sau, Furcoi, culegând de pe jos o bucata de sfoara, se-ndreapta hotarât, spre parul din fundul gradinii. Daca nimeni nu-l va opri, se va spânzura, asa cum a mai încercat s-o faca o data, când soldatul i-a luat pe celalalt fecior al sau, pe Victor.
Pâna la urma, rupând doua sipci, Gratian reuseste sa reaca peste gard si-apoi sa dispara, alaturi de soldat, pe drumul dinspre Razoare. Nimeni si niciodata nu-l va mai revedea, iar deseara, ca de obicei, parintele Cârlig va face o slujba pentru pomenire.
Uneori cred ca e o pedeapsa. Uneori cred ca e un blestem. Uneori cred ca e, pur si simplu, destinul, soarta fiecaruia.
Cine poate sti?
Data viitoare va fi, poate, rândul lui Ilarie, poate al lui Simion, sau poate, o Doamne, chiar al meu.
Babele dau în bobi sa afle cine e soldatul, de unde vine, unde dispare, ce face cu feciorii din sat pe care îi ia cu el. Dar nu li se arata nimic. Bobii lor sunt prosti sau sunt mincinosi si nu spun nimic concret.
Tot ce-au aflat babele care dau în bobi e ca soldatul apare din senin sau din neguri, din cer sau de sub pamânt; dar nimic, nimic concret. Astfel, în carnetelul meu n-am putut sa notez decât ca soldatul apare pur si simplu.
Strigoaia, vrajitoarea de peste deal, crede ca soldatul nu-i de pe lumea aceasta si nici de pe aialalta si ca de-aceea slujitorii ei, spiridusii adica, sunt neputinciosi în fata soldatului. Si-atunci, cum, Doamne, sa nu-ti fie frica? Ca parc-ar mai exista si alta lume în afara de asta si de aialalta.
De obicei, soldatul îsi face aparitia în sat fie prin ulita Bregeasca, fie prin cea a Polhocilor. De când am eu îinere de minte, o singura data s-a întâmplat sa se abata prin alta parte. Asta a fost într-o iarna, cu multi ani în urma, când l-a luat pe Craciun al Tomii. Era singurul fecior de pe ulita Cionchii pe care soldatulîl putea lua. Ceilalti erau prea fragezi, ori trecusera vârsta. Craciun fusese un flacau aratos din cale-afara, toate fetele îl placusera. Toate si l-ar fi dorit de barbat, îsi facusera vise în legatura cu el, îsi facusera iluzii. În cele din urma îl câstigase fata parintelui Cârlig, si daca nu ar fi intervenit soldatul, urmau sa se cunune într-o saptamâna. Satul întreg a bocit atunci. Întregul sat a purtat negru. Iar eu as fi preferat sa ma ia pe mine soldatul, în locul lui. Sa nu vad atâta jale, sa n-aud atâtea blesteme.
Batrânii nostri sunt de parere ca feciorii sunt dusi la razboi, dar ce razboi, doar se stie ca nu mai exista nici unul. Si chiar daca ar fi, cine-si poate imagina un razboi atât de lung?
Batrânii nostri spun ca aparitia soldatului în sat se pierde în negura vremurilor. Ei mai spun ca e vorba de un razboi al crucii dus împotriva pagânilor si ca soldatul e un trimis al celui Atotputernic.
Dupa câte spun batrânii, îti vine sa crezi ca s-au prostit sau ca asa au fost dintotdeauna.
Pentru ca, sustin ei, toate acestea le stiu de laparintii si de la mosii lor.
Eu, unul, nustiu ce sa cred. Sper doar ca, într-o zi, ma va lua si pe mine si atunci voi afla si eu adevarul. Cel mai mult as dori sa aflu la ce-i folosesc bidoanele acelea pe care le poarta în spate si par atât de grele; si la ce-i serveste tubul ce duce de la ele spre gura; si pentru ce poarta pe cap ceea ce poarta. Si-apoi hainele sale de un alb stralucitor, fara nasturi, fara fermoare, fara sireturi, de parca ar fi propria sa piele.
Alaltaieri, duminica, soldatul a venit din nou. Nu tin minte sa mai fi aparut la un interval atât de scurt. A venit si l-a luat pe Gligor. Înca o sansa pe care am folosit-o. Am vrut sa ma iau dupa ei, însa frica m-a paralizat ca de fiecare data si n-am fost în stare sa misc un deget.
O Doamne, asa ca mai astept.
Sunt sigur ca, într-o buna zi, soldatul va veni si pentru mine în mod special. Voi sti când, cunosc toate semnele. Mai întâi se va opri în dreptul gardului nostru si va privi cu atentie, concentrându-se înspre usa sau spre punctul meu de observatie. Pe urma, din piept îi va creste un brat subtire si elastic pe care si-l va pendula încoace si-ncolo. Si stiu, la un moment dat, din vârful acelui brat va tâsni un fulger ce ma va lovi în inima. Frica mi se va risipi ca prin farmec, iar locul ei va fi luat de un curaj supraomenesc. Voi smulge lantul, zavoarele, încuietorile. Voi alerga mai repede ca o naluca. Nimeni si nimic nu ma va putea opri.
Voi pleca cu soldatul.
O Doamne, o Doamne, o Doamne...