(Dupa o povestire cu acelasi nume si de acelasi autor)

 

I.

Se poate spune ca soldatul marsaluia. Marsaluia, marsaluia. Marsaluia. Ca-ntr-un poem scris de un bine cunoscut autor. Se poate spune si ca nu marsaluia. Ca-si tragea doar picioarele1. Ori ca picioarele2-si trageau trupul. Ori ca propria vointa le tragea pe amândoua. Sau putea, pur si simplu, sa fie vorba de inertie. În jurul acestui subiect se pot face mai târziu o multime de speculatii.
Ceea ce e mai important însa, pentru debutul povestirii (relatarii) de fata, este ca întâmplarea s-a petrecut într-o duminica (dupa-amiaza). Si iata de ce: cursa de calatori spre satul Maracinii din Vale nu circula decât de trei ori pe saptamâna dupa un program aleatoriu, dar niciodata duminica. Iar la aceasta informatie voi mai adauga una. Începând de sâmbata premergatoare duminicii care ne intereseaza, nici un mijloc motorizat sau cu tractiune n-a sosit si n-a plecat din sat. Asta pentru ca s-a surpat podul de peste râu.
Concluzia aproape ca se impune de la sine. Soldatul
1. fie ca a cazut din cer
2. fie ca a sosit pe jos.
Din pacate, nici una din variante nu e convingatoare.
ARGUMENT:
soldatul nu avea decât un picior.
Raspuns la varianta 1:
trebuie sa admitem ca e o nebunie sa sari cu parasuta din avion cât timp esti posesorul unui singur picior. Cunosc mai multe persoane ce nu s-ar încumeta sa sara nici cu trei picioare sanatoase.
Subvarianta la varianta 1:
singura ratiune pentru care s-ar fi pretat, totusi, la un asemenea risc ar fi ca soldatul (în cazul respectiv persoana deghizata în soldat) sa fie spion. Dar si acest lucru e greu de crezut datorita deconspirarii sale imediate.
Raspuns la varianta 2:
pe de alta parte, nici pe jos nu putea veni. Între Maracinii din Vale si satul cel mai apropiat, Brusturi, sunt mai bine de 14 kilometri. Drumul e plin de suisuri, plin de grohotisuri, plin de coborâsuri. Iar pe alocuri e si mai desfundat. Si mai e si povestea cu surparea podului din cauza umflarii pârâului.
Dar mai exista si o a treia varianta. Nenumerotata. Ca soldatul sa fi ajuns mai demult în apropierea satului, printr-un mijloc oarecare, si sa fi stat ascuns. Pare varianta cea mai plauzibila, daca, nu-i asa?, daca manevra respectiva n-ar ridica problema scopului. Caci, în context cu ce-a urmat, ea nu-si motiveaza sensul.

II.
Scurte consideratii cu privire la decorul în care se petrece actiunea.

În acest scop, voi reaminti ca este duminica dupa-amiaza si ca aceasta presupune o anume efervescenta, pulsatie, atmosfera, specifice duminicilor de la tara.
Despre batrâni:
stau pe bancute de lemn în fata gardurilor de nuiele împletite si taifasuiesc despre razboi, despre dinainte de razboi si despre celalalt razboi.
Exceptie:
baba Rada nu taifasuieste cu nimeni. Desi a prins amândoua razboaiele, prefera sa nu aminteasca despre ele. În primul i-a murit mama iar în al doilea matusile. Nepotii i-au murit în razboiul rece. În timp ce soldatul marsaluieste pe ulitele satului ea doarme dusa suspinând în rastimpuri.
Nota:
mândria satenilor sunt cei sapte octogenari si opt septuagenari ai sai; iar despre mos Paval se spune ca, într-o buna zi, va bate suta.
Despre baietii, fetele si feciorii tomnateci:
sunt la hora (discoteca), la caminul cultural ori în poiata lui Nae Clarinet, vechiul loc dinaintea ridicarii caminului si unde acum se pot urmari filme pe 16 mm.
Exceptii:
fac Viorica, Veronica, Virginica. Toate trei sunt gravide (altfel spus, însarcinate sau cu burta la gura) în luna a opta si respectiv a noua. Nu se mai stie de catre cine. N-au venit la hora si nici la sura.
Nota explicativa:
pentru ca le-au învinetit parintii ochii, le-au turtit nasurile si pentru ca, oricum, tot n-ar fi venit.
Despre barbati:
în marea lor majoritate, barbatii sunt la bufet.
Bauturi servite la bufet:
- drojdie
- drojdioara
- rachiu de drojdie
- bere fermentata la halba
Exceptia 1:
bufetul e frecventat si de câtiva batrâni:
- nea Mustati, nea Neagu, nea Cutare
- baciu Sîmion, baciu Lupu, baciu Stâna
- mos Neculai, mos Craciun, mos Martin
Exceptia 2:
bufetul e frecventat si de câtiva holtei inapti pentru serviciul militar:
- a’ lu’ Chioru, a’ lu’ Mutu, a’ lu’ Prapaditu
precum si doi care tocmai încorporeaza:
- a’ lu’ Militaru, a’ lu’ Capraru
Exceptia 3.
bufetul e frecventat si de câteva femei:
- Smaranda, tiganca, vânzatoarea de floare si dovleac si
- Zâna, care n-a avut noroc în viata ramânând fata foarte batrâna si nemaritata
Nota informativa:
orarul unitatii se întocmeste cu o zi în urma. În cazuri exceptionale (cum sunt duminica si sarbatorile legal traditionale) orarul functioneaza ca si bufetul adica non-stop pâna dupa apusul soarelui.
Bufetar:
- Cârciumaru I.
exceptia 4:
bufetul e frecventat si de câtiva copii:
e vorba, desigur, de gemenii (cum le-ar spune cei din sat) Copilu. Copilu-unu si Copilu-doi.
Nota explicativa 1 la exceptia 4:
Copilu-unu e baiatul lui Sticlete, seful si unicul angajat al postului de militie Maracinii din Vale. Copilu-unu poate fi vazut zilnic la bufet, îndeosebi seara, când maica-sa îl trimite dupa Sticlete al ei.
Nota explicativa 2 la exceptia 4:
Copilu-doi, desi leit cu Copilu-unu, nu se stie al cui este. N-are nici mama nici tata. De altfel nici nu e din sat. Unii sunt de parere ca ar fi din Spinoasa. Altii sunt de parere ca ar fi din Brusturi. Dar sigur, nu stie nimeni. Si nici nu intereseaza. Pentru cei de la bufet Copilu-doi e un fel de câine de pripas. I se arunca coji de pâine iar, câteodata , i se da de baut si e pus sa-njure. În aceasta privinta toti sunt de acord, Copilu-doi înjura dumnezeieste.
Despre copii:
copii bat ulitele în susul, în josul, de-a lungul si de-a latul.
Exceptie:
fac cei din scutece.
Despre femei (neveste):
vorbesc, se vorbesc si se povestesc.
Exceptii:
nu sunt!
Nota:
mai putin una, doua, trei, patru, cinci sau sase, care au alte preocupari.
Alte preocupari:
- doritul în prostie
- privitul în oglinda
- întretinerea unor relatii extraconjugale în lipsa barbatilor care sunt plecati la bufet sau în aceleasi scopuri.
Mentiuni:
exceptie de la categoriile prezentate mai sus fac:
- cei cu principii solide
- bolnavii
- cei plecati din sat
- cei plecati dintre cei vii
Nota cu privire la mentiuni:
cei cu principii solide îsi fac vizite de curtoazie si din curiozitate. Astfel, parintele Popa îsi curteaza finii la ora prânzului.Tovarasul Învatator îsi viziteaza parintii elevilor sai la ora prânzului. Primarul îsi viziteaza preuteasa mai pe înserat. Preuteasa s-a pregatit pentru orice eventualitate.

 

III.

Câinii latra a pustiu. Vitele mugesc îndelung. Porcii grohaie. Gainile cotcodacesc înnebunite cu ouale doar pe jumatate ouate.
Vine furtuna?
Vine potop?
Nu!
Trece soldatul. Sontâcaind, cu unicul sau picior, pe ulita Bregeasca.
Trece soldatul. Cu cilindrii sai, grei si luciosi, în spinare.
Trece soldatul. Cu casca de motociclist pe cap si cu antena de radio iesindu-i din frunte.
Trece. Soldatul. Îmbracat în salopeta argintie, fara nasturi, fara gaici, fara fermoare, fara nici un semn ca s-ar putea îmbraca sau dezbraca vreodata.
- Trece soldatul ! se aude o voce subtire si pitigaiata de dupa un copac. Fugiti! Fugiti cu totii, oameni buni!
Miroase a praf. A balegi si-a excremente de oameni.
- Soldatul asta n-a mai fost odata pe-aici? Când l-au luat pe Chiaburul si l-au dus la câmpie. Cu toti ai lui...
Ologul nu poate fugi din calea soldatului. Ca de obicei, javra lui Pisoi i-a luat cârja si încearca sa i-o îngroape pe undeva. Ca i-a si spus Pisoi într-o zi. Daca are mânerul din os? Câinele ce stie?
- Ba ala a fost alt soldat, îl contrazice oloaga întinzându-i propria cârja. Sa intram cât mai iute pe undeva, pâna trece urgia.
Totul capata miros.
Vara târzie, râul cu podul surpat, capitele de fân, mieunatul pisicilor, adulterul primarului, invidiile, mirarea.
- Da’ tu ce dracovenie mai esti? îl întreaba Copilu-doi chiar la intrarea în sat.
Unduindu-si antena, balabanidu-si corpul, apoi numai capul soldatul îi întinde copilului o minge. Sau o bila. În orice caz ceva sferic si multicolor, pe care Copilu-doi îl însfaca si o ia la goana pe ulitele satului, stârnind praful.
- Uitati ce mi-a dat nebunul dracului! râde si se adreseaza nimanui. Baga-l-as de zece ori si mai înca o data!
Pe ulita nu mai e nimeni ca sa se amuze.
Alarma!
Trece soldatul!
Dinspre Movila lui Cocoasa, unde se înalta biserica, se-aud, batând, înnebunite, clopotele.

 

IV.

Unele întâmplari , fapte si semne ce au prevestit aparitia soldatului, dar care n-au fost luate în seama.

Astfel, lui Boboc i-au murit toti puii de gaina.
Plapându, în timp ce batea nucile, a cazut din senin zdrobindu-si amândoi genunchii de unicul pietroi aflat sub copac.
Cu o saptamâna (sau mai putin) înainte de aparitia soldatului, pe cer a fost observata o pata sângerie pe care unii au vazut-o galbena, iar altii portocalie sau violet.
Ileana, iapa lui Mânzatu, în calduri fiind, ar fi fost vazuta împreunându-se cu un tap sau cam asa ceva.
Iar în fântâna lui Cumpana a fost semnalat, de catre Balaure (ori Nanasbelit, cum i se mai spune din cauza ca se bâlbâie), un sarpe cu doua capete. Balaure se jura ca cel putin la unul din capete, sarpele avea un cap cu o gura uriasa si sâsâia cu o limba rosie si despicata.
Si, în sfârsit, câteva semne mai marunte cum ar fi indigestia parintelui urmata de o lunga constipatie sau incendiul de la sura lui Palalaie din cauza caruia i-au ars vitele, iar mai târziu, dupa ce focul s-a mai extins, casa pâna la temelie.
Numai Vrajitoarea a mirosit ca se va întâmpla ceva deosebit, caci, întâlnindu-se cu Zâna, noaptea, în padure, a avertizat-o. Fugi, Zâno, fugi acasa, ca are sa-ti vie norocul! Zâna a fugit, crezând ca norocul a si sosit, lovindu-se de toti copacii din padure si ajungând acasa cu capul cât ciubarul.

 

V.

Se-aud usile ferecându-se. Pe dinauntru. Grabite. Cu lanturi si cu belciuge. Si cu lacate grele. Cu chei ruginite. Se-aud proptele îngramadindu-se. Mese, scaune, dulapuri. Se-aud ferestrele, sec, închizându-se. Caii fornaind, lovind din copite. Se-aud rugaciuni.Murmurate. Rugaciuni strigate. Rugaciuni plânse. Rugaciuni crâsnite.

 

VI.

În acest timp trece soldatul.

 

VII.

Urmari cu privire la trecerea soldatului prin sat

Deoarece aceste urmari au fost deosebit de numeroase, le voi enumera pe toate. Astfel:
- toate sortimentele de bauturi servite la bufet si-au pierdut brusc taria. Sustin aceasta afirmatie prin faptul ca, de duminica dupa amiaza si pâna dimineata, nici unul din cei aflati la bufet nu s-a clatinat. Nici macar n-au miscat.
- un alt fapt remarcabil a fost vindecarea bolnavilor precum si a acelora cu defecte din nastere.
Câteva exemple:
- lui Spânu i-a crescut parul, într-o singura zi, pâna la genunchi. E-adevarat ca si l-a tuns seara înainte de a se culca, dar în ziua urmatoare i-a crescut din nou si tot pâna la genunchi. Norocul sau a fost ca i-a gasit repede o întrebuintare, folosindu-l la împletit frânghii, altfel ar fi umplut tot satul cu par.
- Ologu-lui i s-a însanatosit piciorul bolnav, ba chiar i-a mai crescut, puternic si musculos, întrecându-l pe celalalt în lungime cu vreo cinci degete. În mod paradoxal, desi cu ambele picioare sanatoase, a ramas tot olog.
- Chioru-lui, i-a cazut albeata de pe ochi cu tot cu pleoape, revenindu-i vederea pentru totdeauna si pentru tot timpul.
- Zaludei i-a venit, în sfârsit, mintea. Si a ajuns atât de înteleapta încât a început sa bata gospodariile, oferind cugetari pline de adâncime celor mai oropsiti.
- se poate spune ca n-a scapat nimeni de vindecare. Unii s-au vindecat de tot. Pâna si primarului, cu jena v-o spun, i-a mai crescut un madular cu tot cu accesorii, speriind-o pe preuteasa în asemenea hal, ca nadusea numai zarindu-i umflatura prin pantaloni.
Dar poate faptul cel mai neobisnuit, petrecut dupa trecerea soldatului prin sat, a fost rodirea a tot ce era de rodit. Adica în toate cele trei ipostaze.
Ipostaza întâi:
în ceea ce-i priveste pe oameni.
Ipostaza a doua:
în ceea ce le priveste pe animale.
Ipostaza a treia:
în ceea ce priveste vegetatia.
Detalii:
în ceea ce-i priveste pe oameni, situatia a fost partial rezolvata de catre doctorul Cutit, care a chiuretat zi si noapte tot ce era sub 16 ani si trecea de 50.
Exceptie:
singura Zâna care nu s-a dat pe mâna lui Cutit, cu gândul la prorocirea vrajitoarei, sustinând ca, în pântecele ei, s-a reântors Mântuitorul.
- în ceea ce priveste animalele, lucrurile au decurs mult mai simplu, neînregistrându-se nici o perturbare grava la nivel psihologic. A fost unul din obisnuitele cazuri numite fericite.
Observatie:
au fatat, desigur, si scroafele ale caror ovare fusesera extirpate, dar, în perplexitatea generala, faptul n-a fost sesizat de nimeni si mai bine ca a fost asa.
- în ceea ce priveste vegetatia, nu s-a mai putut face nimic.
Dupa o vara târzie s-a instalat o primavara timpurie. Asa ca, în timp ce în alte parti cadea zapada sau batea gerul, la Maracinii din Vale se culegeau ciresele.
Cât despre soldat, nimeni n-a mai auzit nimic. Doar ca, la o zi dupa trecerea lui prin sat, pe cer a fost observata o pata de marimea unei monede de un leu, a carei culoare era atât de sângerie încât unii au vazut-o verde iar altii albastra. În ce-i priveste pe sateni, nu i-au purtat pica soldatului, dimpotriva, i-au ridicat o troita pe care au scris cu dalta: “Pe aici a trecut un soldat necunoscut ce ne-a scapat de multe betesuguri si ne-a blagoslovit cu altele”.

VIII.Precizari finale.

Aici se sfârseste povestea soldatului.
Aici se sfârseste povestea soldatului.
Pentru cine n-a înteles, mai repet o data. Aici se sfârseste povestea soldatului.
Despre evolutia ulterioara a vietii la Maracinii din Vale nu pot da nici un fel de relatii, deoarece, din motive personale, am parasit satul la scurt timp dupa producerea evenimentelor. Nu m-am mai reîntors niciodata.
În legatura cu bila primita în dar de catre Copilu-doi, pot spune doar ca era dintr-un material dur. Cristal, carbura sau poate chiar o piatra pretioasa. Se spune ca ar fi avut proprietati miraculoase. Din pacate, imediat dupa ce-a intrat în posesia ei, Copilu-doi a pierdut-o. Unii cred ca ar fi înghitit-o.
Desigur, pierderea bilei n-are nici o legatura cu plecarea mea precipitata din sat.
Aceasta îmi este relatarea cu privire la evenimentele petrecute la Maracinii din Vale si la care am fost martora oculara.
Semnez în deplinatatea facultatilor mele mintale.

Zaluda.