Acasa Pagina lui Costel Voteaza

Înapoi la Probleme bărbăteşti

Eu simt că ceva scârţâie şi că ceva nu scârţâie la poezia asta care mie mi-a plăcut. Ce nu am înţeles e a doua strofă, că prima nu am înţeles-o, dar a doua e mai pe explicite şi, ca urmare, mai de valoare ca prima, care este mai scurtă, deci mai concisă şi se poate citi mai bine ca a doua, care se citeşte mai lung, dar mai atent. Ce vreau eu să spun s-a cam pierdut, că a început un film la televizor cu puşcături şi mi-a furat ideea. Cel mai mult mie îmi plac filmele cu război, fiindcă mor mulţi oameni şi eu ştiu că nu-i adevărat, că pe urmă tot pe oamenii ăia îi văd şi în alte filme. Ei numai se prefac, că sunt oameni prefăcuţi. Când am fost mic, voiam şi eu să ajung om prefăcut, dar a spus mama că nu-i nevoie, că sunt destul de prefăcut fiindcă nu recunosc niciodată când fac boboroanţe. - Dar ce sunt alea boboroanţe? - Trăsnăi! - Dar eu n-am trăsnit pe nimeni. Doar tata mă mai trăsneşte din când în când. - Dacă faci numai rele şi belele. - Care eu belele nu ştiu ce sunt. - Îmbârligăturile pe care le faci. A , îmbârligături ştiam, că într-o zi mi-am îmbârligat pantalonii în gardul vecinului încercând să împrumut nişte pere din părul lui şi vecinul nici una nici alta m-a prins şi m-a îmbârligat cu două joarde pe spate şi pe urmă m-a dus de gulerul de la cămaşă la tata şi i-a spus tatei că sunt un hoţ şi-un borfaş şi uite cum m-a crescut. - E-adevărat ce spune vecinul, DoDu-le? m-a întrebat tata, care era în râcă cu vecinul din cauza unei alte vecine cu fundul cam lăţos. - Adevărul e că nenea ăsta mi-a rupt gulerul de la cămaşă Tata s-a cam supărat din cauza gulerului acela şi s-a îmbârligat cu vecinul pe loc. Eu am scăpat cu faţa curată, tata şi-a pierdut un papuc în îmbârligătură, iar vecinul o mânecă întreagă de la pulover.