Ambrose

 

Mie mi-a plăcut poezia asta pentru că nu are pretenții. Pretențiile nu sunt bune. Că atunci când pretinzi mai trebuie să și dai. Și dacă nu dai, numai pretinzi, se cheamă că ești un zgârcoman. Zgârcomanii nu sunt buni. Că-și mănâncă murdăria de sub unghii. Oamenii care-și mănâncă de sub unghii se numesc Tudose. Tudose nu sunt buni, că pot să se infecteze și să răspândească infecția din unghiile lor și altora, care devin Tudose, la rândul lor. Dacă ajungi Tudose, mai bine să-ți schimbi numele, altfel lumea te înmormântează pe banii tăi și-atunci îți vine să te răsucești în mormânt. Iar dacă te răsucești în mormânt, ori provoci cutremure locale, ori sperii râmele și-ajungi să te înjure pescarii împătimiți. Pescarii împătimiți se salută cam așa:
- Mă c… pe bețele tale!
În loc de “noroc”! Dacă le spui noroc, mai bine te ia la bătaie. Eu am văzut, odată, un om pe care îl chema Tudose din coincidență, bătut de pescari. L-au bătut cu un pește până i-au umplut hainele de solzi. Arăta ca o sirenă năpârlită. Așa că omul când a scăpat din mâinile pescarilor împătimiți le-a strigat de la depărtare, unde se simțea mai ferit:
- Mă c… pe bețele voastre!
Pescarii împătimițti s-au bucurat și-au vrut să-i mulțumească, numai că, a doua zi, omul și-a schimbat numele și prenumele, data nașterii, profesia, părinții, nevasta, s-a tuns chilug, și-a cumpărat ochelari fumurii și o perucă și s-a angajat grădinar la o mănăstire de măicuțe pe muntele Ceahlău.
- Cum te cheamă? l-a întrebat maica stareță.
- Ambrose.
Nimeni n-a mai aflat vreodată ce s-a întâmplat cu el după bătaia aceea.