Amintirile noastre

Dragă Irinuca,

pe vremea când eram la mama, aveam un greieraș sub podea, care ne cânta toată noaptea. Tata dormea în camera alăturată și îl auzea de acolo. Într-o zi a spus supărat că are să omoare toți greierii de pe lume.
Eu am început să plâng, că mie îmi plăcea de greieraș, și atunci tata s-a înduioșat și mi-a scăpat o palmă peste cap.
- Îți scot eu greierii din dovleac, m-a asigurat el.
Mie mi-a plăcut poezia ta, că e un semnal de alarmă. Uitarea nu trebuie să se aștearnă peste noi. Că ce avem mai de preț, decât amintirile noastre?
Nu de mult, l-am sunat pe fratele meu în România și mi-a spus că tata ține un greiere într-un sertar și îi dă de mâncare.
- Păi lui nu-i plăceau greierașii, m-am mirat eu.
- Ba da, acum îi plac, a spus că greierii îi amintesc de tine.