Amintirile noastreDragă Irinuca,
pe vremea când eram la mama, aveam un greieraș sub podea, care ne cânta toată noaptea. Tata dormea în camera alăturată și îl auzea de acolo. Într-o zi a spus supărat că are să omoare toți greierii de pe lume.
Eu am început să plâng, că mie îmi plăcea de greieraș, și atunci tata s-a înduioșat și mi-a scăpat o palmă peste cap.
- Îți scot eu greierii din dovleac, m-a asigurat el.
Mie mi-a plăcut poezia ta, că e un semnal de alarmă. Uitarea nu trebuie să se aștearnă peste noi. Că ce avem mai de preț, decât amintirile noastre?
Nu de mult, l-am sunat pe fratele meu în România și mi-a spus că tata ține un greiere într-un sertar și îi dă de mâncare.
- Păi lui nu-i plăceau greierașii, m-am mirat eu.
- Ba da, acum îi plac, a spus că greierii îi amintesc de tine.