Acasa Pagina lui Costel Voteaza

Înapoi la Probleme bărbăteşti

Anunţ   Eu vreau să anunţ pe toată lumea din jurul meu că mie îmi merge mai bine acuma cu degetul. Şi sper ca nimeni să nu se gândească la prostii pentru că e chiar degetul cu pricina. O să-mi cadă unghia dar nu chiar pe loc. Vă ţin eu la curent. Eu ştiu că poate unii au plâns că mi s-a întâmplat mie dandanaua asta. Dar eu nu am plans, că sunt bărbat. Şi un bărbat nu trebuie să plângă, altfel se cheamă că e muiere. Eu nu plâng niciodată, numai când îmi vine fără să vreau eu. Acuma, de exemplu, îmi vine să plâng că nu mă mai doare degetul. Adică ce vreau eu să spun, că sunt bucuros. Că eu plâng numai când sunt fericit şi când sunt voios. Că eu totdeauna sunt fericit şi voios. În afară dacă nu sunt trist. Dacă sunt trist nu mai sunt voios. Am mai vrut eu să spun ceva dar m-am luat cu voioşia asta şi am uitat. Unii spun că dacă uiţi ce vrei să spui se cheamă că a fost o minciună. Eu mereu uit ce vreau să spun. Cred că pentru că am avut capul spart când eram mic. Bunicul a zis că nu de aia că am avut capul spart uit eu, ci pentru că seamăn cu el. Cu bunicul. Că şi el uita de la mână până la gură. Bunica îi punea supa lui bunicu în faţă şi-l atenţiona să nu o soarbă chiar atunci că frige. Dar bunicul uita şi-o sorbea pe loc şi se frigea. - De ce nu-mi spui, toanto, că frige? Că bunicul e cam arţăgos la fire. - Păi nu ţi-am spus? - Mi-ai spus? - Sigur că ţi-am spus! - Şi io unde eram? Pe urmă se încăierau la ceartă, că nici bunica nu se lăsa. După ce terminau cu cearta, bunicul se ridica de la masă. - M-am săturat, zicea, în fiecare zi mi se dă să mănânc supă rece. Se ducea în cămară şi-şi tăia o bucată de slănină. Atunci bunica intra în panică. - A spus doctoru' să nu mai mănânci slănină, că-ţi creşte colesterolu'. - Ce-i ăla, colesterolu'? - Tensiunea! - Piş pe ea tensiune. Pe urmă bunicul se tot plimba prin casă cu slănina în mână, că nu mai ştia ce voise să facă cu ea. Şi-atuncea bunica i-o lua din mână. - Te-ai prostit de tot. - Aşa e, zicea bunicul. Da supa aia nu-i gata o dată, că mi s-a stârnit foamea din senin. Eu cred că bunicul are dreptate că eu seamăn cu el, că şi el şi-a zdrobit o dată degetul. Şi nici el nu a plâns, pentru că şi el era bărbat, aici el semăna cu mine. A înjurat numai, de toţi sfinţii şi atunci bunica a început să plângă, că aşa sunt bunicile. Dar eu nu înjur ca bunicul, că nu e frumos să înjuri ca bunicul, că atunci nu mai ajungi intelectual niciodată iar eu vreau să ajung intelectual, ca să se mire lumea de mine. Mie îmi place tare mult să se mire lumea de mine, că atunci pot să umblu ţanţoş şi lumea mă aplaudă din toate puterile lor. Dacă n-au vreun deget zdrobit ca mine. Aşa, dacă nu uit, vă spun eu mâine ce s-a mai întâmplat cu degetul meu. Nu promit, că se poate, care va să zică, să uit.