Căpșuni
Am zburat și eu o dată. Că tare-mi dădea ghes să zbor. Peste gardul vecinului. Că avea un frag și doi căpșuni. Și în timp ce adunam căpșuni, a venit vecinul cu o joardă. Joarda era cam lungă și vecinul n-a putut să o ridice. Eu am zburat din nou peste gard, dar, dacă am văzut că vecinul nu mișcă joarda, am început să adun căpșunii de pe jos, de unde îi pierdusem în zbor. De mâncat nu i-am mâncat, că mie nu-mi plac căpșunii, în schimb m-am procopsit cu ura vecinului și vreau să-i mulțumesc vecinului pe calea asta pentru că (îți mulțumesc, domnule vecinule) frica de joarda lui m-a ținut treaz și vigilent și cu ochii în patru, și așa am ajuns și eu să apuc ziua de azi. Altfel, cine știe?