Acasa Pagina lui Costel Voteaza

Înapoi la Probleme bărbăteşti

From: vladimircarusso@agora.caritas.ro To : dorianduma@hotmail.com Subject : Re: 3 povesti Date : Wed, 23 Apr 2003 15:04:45 +0300 Stimate Domnule Duma, Am citit povestirile Dvs care mi s-au parut inclasabile. Exista in ele un aer proaspat, nervos. Mi-e teama insa ca, daca mie mi s-au parut inclasabile, cu atit mai mult ii vor parea astfel cititorului. Iar pentru cititor asta inseamna pur si simplu refuzul de a citi dincolo de prima pagina. De aceea, ne vedem nevoiti, cu regret, sa respingem oferta Dvs. Ceea ce nu inseamna ca nu ramin al Dvs, cu cele mai bune ginduri, Vladimir Carusso * Stimate domnule Vladimir Carusso, îţi mulţumesc din toată inima mea cât o cetate de mare (a zis doctorul că e de rău la ăştia cu inima prea mare) pentru răspunsul matale. Şi nici nu mă supăr că m-ai refuzat, că doar de aia eşti în funcţie de redactor şef, ca să poţi refuza autorii. Îţi spun cinstit, că eu sunt cinstea întruchipată uneori. Că m-a şi ameninţat tata: - Cu cinstea ta te mănâncă toţi fraierii! Aşa că eu m-am gândit să mă îngraş, poate că o să le stau în gât. Mata susţii că cititorul nu va trece de prima pagină. Matale ştii ce ştii. Că prea ai multă experienţă. Doamne, cât te admir! Nu ca pe şeful matale, dar totuşi Dar nu eşti sociolog. Care nici eu nu sunt. Doar că eu am angajat unul. Doar n-o să mă bag ca orbeţul într-o afacere. Deşi alteori mă cam bag. Că am pierdut eu la bani cu lopata, nu aşa. Şi o să mai pierd, de prost ce sunt, că nu mă duce capul departe, ca pe alţii picioarele pe lună. Mata crezi că a ajuns omul pe lună? Că eu nu ştiu ce să mai cred. Americanii ăştia nu-s în stare să lanseze o rachetă fără să faci pe tine de frică. Că poate să explodeze şi mor toţi cosmonauţii. Am rămas la cartea mea de buzunar. Ce-i drept, eu am buzunarele cam mari, numai că sunt goale. Câteodată mai pun în ele câte o sticlă de bere, ajută la memorie. Asta mi-a spus-o un paramedic. Am un prieten care m-a sfătuit că dacă am să public o carte, îmi trebuie publicitate. Şi m-am gândit aşa. Că pe copertă am să scriu mare: CARTE REFUZATĂ DE EDITURA CARITAS!!! Da, trei semne de exclamare. Poate ar trebui patru? Mă mai gândesc eu deşi mă doare capul când mă gândesc, ceva de groază. Eu cred că lumea o să se înghesuie să vadă o carte refuzată de editura matale. Or să vrea să ştie de ce. Şi pentru ce. Şi de ce nu. Că aici eu o să fiu şmecher. La şmecherii nu mă bate nimeni. O să pun în prima pagină scrisoare mea către matale şi apoi răspunsul. Ca reclamă. Pe urmă am să găsesc eu un critic literar mai ştiut să-mi facă un scurt comentariu de bine. Că am auzit că se practică. Şi o să te eclipseze cu eclipsele lui. Matale te-ai dezumflat din 3 poveşti, dar eu am scris peste 100. Cu subiecte despre nimic, fără mare scofală. Dar lumea mai vrea să citească şi aşa ceva, că e sătulă numai de probleme majore şi la ordinea zilei. Dacă e să ne gândim, basmele şi poveştile au cea mai mare priză la cititori şi nu filosofeala. Alde Aristotel, Epicur, Platon, Socrate şi toată gaşca antică. Ăştia te strică de cap, că pe mine m-au stricat. - Să nu te mai prind citind porcării, m-a avertizat tata. Că te bat până te prosteşti. - Dar Camus e prostie? - De unde vrei să ştiu eu? - Deci pot să-l citesc? - Nu. - Dar Kant? - Nici. - Dar Spinoza? - Lentilarul ăla? Nici. - Ştiam eu, noroc că i-am terminat. Dar Sartre? - Păi ăla nu e actor? - Nu, e dramaturg, dar mata îl confunzi cu Eugen Ionescu. - Vezi că nu ştii, îl cheamă Nae, nu Eugen. - Nae Ionescu? Păi ăsta n-a scris nimic, decât predici pentru studenţi. - Ehei, a făcut tata, ce ştii tu. - Da matale de unde ştii de Nae Ionescu? - De la bunicu-tău, legionarul. Că i-a fost dascăl. - Dar Emerson? - Emerson nu i-a fost dascal. Da ce, te-ai dat pe poezele? - Păi a fost şi filosof. - Ca şi Blaga? - Da. - Nu te las. Dacă vrei, uite, am primit azi la piaţă o carte de unu Rudolf Steiner, că n-a avut moşneagul cu ce să-şi plătească morcovii. - Ăla nu-mi place mie, că e antropozof şi eu nu le am cu antropozofii, am auzit că s-a ţinut şi de agricultură şi câte altele. Eu nu cred în ăştia care se pricep la toate. Aici tata s-a cam supărat, că el s-a născut agricultor ca şi bunicul. - Vezi cum vorbeşti de lucruri sfinte, că acum te altoiesc. Tata se pricepea la altoiuri. Nu ca Miciurin dar nici departe nu era. Că într-o zi m-a altoit cu un par, cred că de cireş, de-am văzut castraveţi muraţi, intr-un borcan, îl pusese mama şi adaogase si pâine să se acrescă mai repede. Păi să facă Miciurin una ca asta. De unde, că a murit de când lumea. Stimate domnule Vladimir Carusso, eu cred că am lungit-o cu poveştile. Aşa mi se întâmplă mereu. Eu doar le încep şi ele o şi iau la sănătoasa şi mai prinde-le dacă poţi. Nu se opresc până nu ajung singure la sosire. Mie nu-mi rămâne decât să le semnez. Scriu: de mine. Da, înainte să închei scrisoarea mea de adâncă mulţumire, îţi fac o promisiune. Mata primeşti, pe lângă comisionul de un procent la câştig, pentru reclama cu Editura Caritas, un volum pe gratis. Că meriţi. În caz că ies în pierdere, ceea ce e peste puterea mea de înţelegere, nu te fac părtaş. Cine vrea să fie partaş la pierdere? Că eu în nici un caz. Îţi dau cuvântul meu. Cu adânc respect şi mulţumit până la Dumnezeu, al matale, Dorian Duma PS Poate că pasajul cu filosofii o să-l scot, să nu care cumva să crezi că mă dau Graure, dacă nu-l vezi nu te impacienta. Oricum, am uitat tot ce-am citit, ca să am un start proaspăt pentru poveştile mele. Să nu-ţi pară rău că m-ai refuzat, că mie nu-mi pare. Mai sunt cărţi care să le scriu. Mai am 5 în lucru, că vreau să devin intelectual. Una e de poezele, cu aia nu fac eu brânză, dar restul, una şi una. Cu care nu mă grăbesc, că nu vreau să lansez un curent nou. Mie mi-ajunge postmodernismul ăsta de vorbeşte lumea de el, care eu şi aşa nu-l cultiv. PPS Nu-mi răspunde, timpul matale e mai important ca timpul meu. Că eu după ce trag 10 ore la şaibă, vin acasă şi mă relaxez scriind poveşti, navigând internetul, degustând bere şi holbându-mă la televizor. Ba mai şi citesc câteodată când nu mă duc la pescuit sau la biserică în costumul meu de maramureşan, care eu de fapt sunt sălăjan, dar mulţi văd şi habar n-au. La sfârşit de săptămână mai fac câte un grătar şi invit vreo două trei familii de români de-ai noştri să-i mai bârfim pe pişicherii de canadieni, să bem şi să ne-mbătăm ca porcii, măcar să nu ne pară rău când ajungem în Rai. Acolo am auzit că alcoolul e prohibit iar Al Capone ăsta n-o să fie prin apropiere. Cu aprovizionarea nu pierd vremea, o fac o dată în săptămână, iar muzica şi ştirile le ascult în maşina mea rablagită. În România am auzit că e mai greu, că tot românul se gândeşte cum să mai facă un bănuţ şi uită să mai vadă un film sau o piesă de teatru. Eu ştiu, când eram acasă n-am văzut atâtea spectacole româneşti câte în Canada, dar să mai şi dau mâna cu artişti şi cântăreţi şi pe deasupra să-i mai întreb şi de sănatate. Că l-am întrebat pe Gyuri Pascu ăsta: - Ce mai faci, Gyuri Pascu? - Păi ce să fac, am venit în Canada la pescuit, că în România nu pot din cauză că mă sună lumea pe celular şi sperie peştele. Iar pe Toni Grecu l-am rugat: - Domnule Toni Grecu, pot să-ţi car sculele electronice înăuntru, că aşa onoare n-am avut de când mă ştiu şi mă ştiu cam de mult. - Cară-le, mi-a spus el, numai să nu te cari tu cu ele - Păi ce, suntem în România, domnule Toni Grecu? Glumeţ mai sunteţi. Că dacă eram în România nu-ţi mai ceream voie, ţi le umflam şi gata. Dar vin eu şi acasă, că parcă m-aş întoarce două săptămâni, bine că s-a terminat războiul cu Irakul. Până la următorul, cel cu Iranul sau Siria, mai saltă economia Nord Americană şi se mai ieftineşte benzina. Şi uite-aşa se menţine benzinarul ăsta de Bush la pupitru şi orchestrează scena lumii. Tot un fel de Ceauşescu, dar la alte proporţii. Hopa, că dacă intru în politică nu mă opresc decât dacă-mi fac singur piedică. Stimate domnule Vladimir Carusso, eu îţi doresc un Paşte fericit! Dar nu aşa, întregii familii şi colectivului de la editură. Cât sunt eu de zevzec, era să uit ce era mai important. Adică vezi matale în ataşament. Dar să nu îţi mai dai cu părerea, că deja ţi-o cunosc. * (în ataşament) (alte 3 poveşti) (ale mele)