Acasa Pagina lui Costel Voteaza

Înapoi la Probleme bărbăteşti

From: vladimircarusso@agora.caritas.ro To : dorianduma@hotmail.com Subject: Re: Multumesc si raman dator Date: Fri, 25 Apr 2003 12:33:21 +0300 Stimate Domnule Duma, Sa stiti ca, intimplator, sint sociolog, sau mai degraba am fost, acum fiind editor. Numai ca nu stiu daca aici e vorba de sociologie. In fine. Fireste ca puteti face ce vreti cu cartea, inclusiv sa o publicati in chip de carte refuzata de Editura Caritas daca vi se pare ca asa ar avea mai mult succes. Eu vi-l urez din toata inima, impreuna cu urarile mele de Paste fericit. Cu cele mai bune ginduri, Vladimir Carusso * Stimate domnule Vadimir Carusso, care eşti redactor şef de departament şi fost sociolog, m-am tot gândit dacă să-ţi scriu sau nu atât de repede. Că ar putea fi un semn de slăbiciune din partea mea care eu numai slab nu sunt, ba dimpotrivă, arăt cam grăbit. Dar eu ce să fac dacă matale mi-ai intrat la inimă şi acum inima mea îmi dă ghes la scris. Dacă mi-ai căzut cu tronc Că matale m-ai bagat în seamă şi eu tare mai sunt sensibil în cazuri din astea de excepţie. Eu ştiu că matale nu eşti acum la birou, că eşti la sărbătorit Paştele, aşa că ce m-am gândit eu, să-ţi fac o bucurie când te întorci luni şi găseşti tolba plină cu scrisoarea mea. Eu voiam să-ţi mărturisesc că ce frică şi spaimă m-au cuprins când am aflat că matale eşti sociolog. M-am simţit deodată descoperit, care se cheamă în pielea goală. Mi-am simţit gândurile expuse, şi aşa n-am multe, poate două gânduri. Unul ar fi să mă fac bogat şi celălalt ar fi să mă fac intelectual. Acum am auzit că intelectualii sunt bogaţi, dar bogaţii nu sunt neapărat intelectuali. Ca şi inginerii. Sunt mulţi ingineri dar nici unul nu-i intelectual care intelectualitatea exclude, prin definiţia limitelor matematice, ingineria. Eu cunosc mulţi ingineri, că numai printre ei mă învârt, să creadă lumea rea că sunt şi eu. Cu adevărat nu sunt, pentru că, dacă mă fac inginer, adio intelectual. Iar intelectualul e mai tare ca inginerul, în orice caz. Matale ce părere ai? Stimate domnule Vadimir Carusso, eu trebuie să-mi cer scuze că am intrat în politică data trecută, că soţia mea a găsit scrisoarea, deşi eu am ascuns-o cu toată dibacia mea printre alte fişiere şi mi-a reproşat că mi-am vorbit vecinii americani de rău, care i-am promis că n-o să se mai repete prea curând. Adevărul e, domnule redactor şef de departament, că vecinul meu e american şi o să-ţi spun eu ce învârte el. Iar draga de nevastă-mea nu mai pupă ea scrisoarea asta, că-i pun cifru, că eu mă pricep la cifre. Am şi un alfabet secret, nimeni nu-l ştie decât unchiul Iftode care mi l-a şi dat când s-a liberat din armată acum 30 de ani. Povestea cu vecinul meu e aşa, că are o casă mică şi ieftină, dar în parcare ţine un Mercedes, şi încă un Mercedes (draga de nevastă-sa). Fiica lor încă nu-şi permite Mercedes, se plimbă cu un Porsche. Păi eu am stat şi am calculat, că la calcule nu mă întrece nimeni, maşinile lor sunt mai valoroase de mai multe ori decât casa. E drept că şi casa stă în ploaie, poate de aia şi maşinile. Garajul lor e pentru o singură persoană şi e pentru o motocicletă fără ataş. Nu ştiu ce fel de motocicletă, că are un nume de ţi se înnoadă limba, ceva cu Mutzusuzuki. Celălalt vecin, care e vecin cu vecinul meu, mi-a spus ce face vecinul nostru. Ca să ne întâlnim, trebuie să ocolim casa vecinului. Eu mă pricep bine la furişări, aşa că iată ce am aflat: că vecinul nostru dă oamenii afară din case. Că dacă nu plătesc ratele la timp, băncile le ia casele înapoi şi îi aruncă în mijlocul străzilor exact pe unde trec şi maşinile cu gabarit. - Şi cum face? - Oh, zice vecinul celălalt, pe care îl cheamă Bilă, le dă pumni în cap şi picioare în burtă. - Le dă şi karate? - O, sigur că le dă. La prima ocazie am şi intrat în vorbă cu vecinul şi i-am dat să înţeleagă că eu sunt bun plătitor de rate. - Şi ce mă interesează pe mine? a făcut el ochii cam mari. - Păi eu ştiu că matale baţi oamenii care nu-şi achită ratele la timp şi îi scoţi în drum pe unde trec camioanele. - Eu? De unde ştii? - Asta nu pot să spun că e secret! I-am promis vecinului celălalt... - Dă-l dracu, că minte. Sunt cioflingar la o companie amărâtă, un garaj de maşini. Nu te lua după el. Dar eu nu l-am crezut, că de unde atâtea Mercedes-uri? Mai repede l-am crezut pe Bilă. Stimate domnule Vadimir Carusso, care eşti şi sociolog pe deasupra, cu succesul meu la carte nu ştiu cum o să fie. Că am o problemă de căpătâi. Nu mă pricep la tiraje. Că dacă scot tiraj mic, ies în pierdere şi mă omoară draga de nevastă-mea, mă satură ea de literatură şi-aşa se plânge că a ajuns pe locul doi din cauza ei. Îi zice: "Curva aia a ta, de literatură, cu care te prostituezi"!! Iar dacă scot tiraj mare o să mi se reproşeze că mă îmbogăţesc peste noapte, pe spinarea cititorilor. Nu prea ştiu cum să ies din dilema asta, şi aşa nu-mi plac mie nopţile. O să mai discutăm despre aspectul acesta. Dacă vrei şi matale, care te pricepi, dacă eşti sociolog. Dacă nu, o să vorbesc numai eu, că mie-mi place. O altă problemă ar fi distribuţia în România. Cu leul care năpârleşte de la o zi la alta. Zac cărţile în librării şi nu le cumpără nimeni până nu intră inflaţia în acţiune. Iar preţul pe carte, o dată tipărit, ăla rămâne. Şi chiar dacă se vând cărţile, librăriile tot nu-ţi dau banii, că mai întâi trebuie să-i învârtă de câteva ori, să facă pui Un prieten de cataramă m-a sfătuit să încerc la distribuitorii stradali. Dar ăştia am auzit că dau ţeapă şi mie ţeapa nu-mi prea place că am mai primit una şi aşa tare m-a usturat de a trebuit să trec oceanul ca să-mi treacă. Acum mi-a trecut dar suflu şi-n iaurt. Fac ăştia, aici, un iaurt ceva de groază. Îi spune degresat care mie nu-mi place, îl cumpăr doar ca să suflu în el. Acum închei, că mi s-a terminat şi berea şi fără bere nu mă caută ideile. Stimate domnule Vadimir Carusso, eu îţi doresc o revenire plăcută după Paşte, eu încă nu mi-am revenit, că iar am fost betoc din cale-afără din cauză de vin alb amestecat cu roşu. De vomitat n-am vomitat, că mi se face greaţă dacă vomit, mai bine să mă doară capul. Măcar aşa e sigur că sunt viu, am auzit că pe morţi nu-i supără nici capul, nici articulaţiile când se schimbă vremurile. Cu toată stima, care eu te stimez şi te rog să transmiţi colectivului de redacţie urările mele de mult mai bine şi un Crăciun fericit atunci când va fi Crăciun! Al matale viitor intelectual, Dorian Duma PS1 Iartă-mă, că nu te-am cruţat nici acum de un ataşament, că eu mă ataşez cam repede şi devin lipicios. PS2 Îţi trimit şi o poezie care să te pună pe gânduri, că şi pe mine m-a pus după ce am citit-o. De-ale mele, călăritului Că şi mie, mie, mie Câteodată poa' să-mi vie Câte-un gând de nebunie Să mă fac pătrat, dreptunghi Ori optuz, vorbind de unghi Ori mofluz rănit de-un junghi I-ha, strig, mi-e grea copita Vântu-mi tulbură ispita Inflamându-mi peronita Stând aici la noi în şură Cu zăbala strânsă-n gură Redundantă în strânsură Şi mi-e şaua grea povară Mi-e destinul grea ocară Cui s-o spun, a câta oară? Cui, când barzii şi poeţii Vor să fie (nătăfleţii) Cai (să râzi de toţi pereţii!) Cui să-i plângi i-ha-ul tău Nechezând prin hăţuri greu Şi n-ai nici un Dumnezeu Că mă bate-un gând sperjur Singur de-o să mă înjur Şi-o să-mi trag copite-n... (în ataşament)