Acasa Pagina lui Costel Voteaza

Înapoi la Probleme bărbăteşti

Stimate domnule Vladimir Carusso, mie mi s-a făcut subit dor de matale şi de editura matale căreia eu îi doresc multă sănătate şi mai ales virtute. Eu am auzit că virtuţile sunt cele mai bune dacă sunt veritabile. Dacă nu sunt veritabile poţi să le arunci la gunoi, că nu valorează nici cât un cozonac cu mac. Mama se pricepea la cozonaci cu maci, dar şi cu nuci care erau mai buni decât cei cu rahat sau halva. Alte prăjituri pe care le făcea mama erau cornuleţele cu gem şi plăcintă cu mere, că erau ieftine, cu spor şi de efect. Eu când mâncam plăcintă cu mere, că nu făcea mama chiar des, credeam că viaţa de aia e născocită ca să te bucuri şi să te fericeşti de plăcintă cu mere. Uneori şi acum mai cred la fel, dar alteori nu. Tot pe calea aceasta, care se numeşte e-mail, eu vreau să-i transmit multe bucurii domnului şef al matale care eu cred că e “boss”-ul mare. Dumnealui nu mă cunoaşte pe mine, că un “boss” nu poate să cunoască toate râmele ce viermuiesc sub pământul pe care-l calcă toată ziua. Poate dacă e pescar, cum a fost şi Iisus când i-a pescuit pe Andrei şi Petru, apostolii săi. Eu ştiu un pescar care arunca numai după peştişori de aur, dar n-a prins niciodată. - De ce mai pescuieşti dacă tot nu prinzi? l-am întrebat. - De kiki, a zis el, care eu n-am înţeles, aşa că l-am lăsat în pace. Eu ţi-am mai scris o scrisoare cu ocazia sărbătorilor de Paştele ortodox. Să mă avertizezi dacă n-ai primit-o, că dau internetul în judecată şi câştig o lună de acces gratuit. Stimate domnule redactor şef de departament (şi dragă editură), eu vreau să împărtăşesc o bucurie nedescriptibilă cu matale, că eu mi-am adunat toate textele pentru cartea care vreau să o public şi după ce le-am numărat am văzut că au ieşit la număr. A ieşit număr par, care e numărul lui tata, el mai folosea numărul ăsta când mă mai altoia pentru diverse boboroanţe ce le făceam fără prea multă premeditare. Eu zic să-l folosesc, că aduce noroc. Până acum mi-a adus, că am ajuns departe de la parul lui tata, adică dincolo de ocean, privind din România, şi dincoace privind de unde mă aflu acum, care eu mă aflu în cumpănă. Că nu ştiu dacă să-mi cumpăr o altă maşină sau să o mai ţin pe cea veche. Că nu mă dau afară banii din casă şi parcă nici eu nu i-aş da pe ei. Poate îmi dai matale, stimate domnule redactor-şef de departament, vreo povaţă, că matale eşti sociolog. O altă veste bună e că mi-am făcut concediul. O săptămână, ca să nu coste prea mult. Din care o treime am dormit-o prin diferite motele. La primul motel erau proprietari un moş şi-o babă, italieni de prin Brescia, care vorbeau italieneşte şi se mirau cum de-i înţeleg, că alţi canadieni nu-i pot înţelege. - Păi dacă sunt român, le-am spus. - Şi românii din ce se trag? - Unii se trag din slavi, alţii din daci, alţii din turci, alţii din latini şi tot aşa. - Se trage cam tare, mi-au spus ei, n-o fi război? - Ba poate că e, că scade populaţia României ceva de groază. O altă treime din concediu am condus maşina, din cauză de distanţe lungi între obiectivele de pe hartă. Iar ce-a rămas m-am distrat, adică mi-am încărcat bateriile până la concediul următor, când vreau să vin în România şi să-mi lansez cartea şi poate îţi fac şi matale o vizită şi bem o bere cam rece într-o grădină pe undeva. Cam atât am vrut să-ţi scriu, că nu vreau să te aburesc cu poveştile mele. Îţi doresc un concediu plăcut şi o vară lungă, dar nu secetoasă, şi poate te mai gândeşti la berea aia pe care am propus-o. Cu stimă, Dorian Duma