Acasa Pagina lui Costel Voteaza

Înapoi la Probleme bărbăteşti

Curcubeu     Niciodată n-am văzut capetele unui curcubeu. Eu cred că, poate, nici nu are. Eu cred că, poate, în loc de capete, are ceva vătos. Ori aburos. Ca aburii ce ies din oalele femeilor şi mămicilor care se cheamă gospodine. Mie totdeauna mi-a plăcut să miros aburul acela. Că avea un fel de aromă. Asta am învăţat la şcoală, unde nu mă prea spărgeam cu cartea. Dar repetent n-am rămas, că m-ar fi omorât tata. Tata cam i-ar fi omorât pe toţi repetenţii, că nu-i suferea. Şi nici repetenţii nu-l sufereau pe tata. Un fel de antipatie reciprocă. - De ce miroase aşa bun aburii din oalele? am întrebat-o pe doamna tovarăşa profesoară. - Pentru că antrenează aromele din mâncare, acuma ştii? - Acuma ştiu, doamnă tovarăşa profesoară, am minţit eu. Dar nu ştiam. - Adică vine supa în nasul meu? - Nu chiar, doar particule mici din supă, antrenate de vaporii de apă. Eu nu am înţeles ce aveau de-a face vapoarele aici şi nici treaba cu antrenamentul. Aşa că m-am pus să studiez de unul singur. Am mers la bibliotecă şi-am cerut toate cărţile despre vapoare şi antrenamente. Despre vapoare n-am găsit, că era o bibliotecă prea mică, iar dintr-o carte de antrenament am citit cum să mă antrenez la rugbi. La rugbi trebuia să-ţi bagi capul între picioarele colegilor, care pe mine m-a dezgustat şi n-am mai vrut să citesc mai departe. Am luat alte cărţi la întâmplare. Într-o carte am citit despre un om care îl chema Moromete şi era cam şmecher şi-i bătea pe copiii lui, cum făcea şi tata. Nu mi-a plăcut cartea aia, care mai târziu am aflat că era o capodoperă. În altă carte era vorba despre un om care se apleca şi pupa pământul şi lăsa femeile gravide, dar nu le iubea decât pe altele care nu erau gravide. Pe omul ăsta îl chema Ion. Nici cartea aia nu mi-a plăcut şi era tot o capodoperă, aşa că am început să mă feresc de capodoperele astea. Pe urmă iar am mai citit o carte pe care n-am înţeles-o deloc, dar mi-a plăcut la nebunie, că era vorba de noduri şi semne şi tunele oranj, tunele care mie totdeauna mi-au plăcut, mai ales când mergeam cu trenul la bunici şi, când intram în tunel, toată lumea striga: - Tunelul! Şi se făcea o beznă de puteai să-ţi scoţi ochii una-două. Până la urmă am găsit şi o carte despre problema mea. Acolo am citit eu că aromele ies din oale cărora li se spun vase (legatura cu vapoarele), din cauză de abur care împinge aromele afară. Aromele sunt nişte molecule care călătoresc prin aer (sau prin vapoare) şi când dau de tine îţi intră în nas. Dacă nu strănuţi pe loc, înseamnă că le poţi mirosi, din cauză de celule olfactive care sunt nişte bile ce stau în nări. În altă carte am citit că nu moleculele îţi intra în nas, ci numai undele, lor care sunt vibraţii şi bilele din nas intră în rezonanţă cu vibraţiile, se enervează la culme şi trimit la creierul mare semnale că ele sunt cam nervoase. Eu cred că, dacă sunt tare nervoase, ca atunci când miroşi de la veceu, îţi vine să şi vomiţi, dar dacă nu sunt prea nervoase simţi mirosurile cele mai plăcute, care vin din creier, din cauză de enervare plăcută. Cum intră undele în nări e cam complicat, că ele când văd nasul încep să se unduiască şi să facă sinusoide, care sunt nişte mişcări şmechereşti, nu mai ţin minte dacă din plastic sau din elastic. Celulele olfactivele traduc undele în impulsuri electronice care creierul le înţelege din cauză de neuroni. Neuronii se leagă unii de alţii, că sunt foarte prietenoşi, că au sinapse şi fiecare îi şopteşte semnalul la urechea celuilalt până ajunge şoapta la creier. Acum, eu am mai citit că există şi un neuron care n-are sinapse şi umblă teleleu prin creier, care îi spune neuron rebel. Neuronul ăsta are viteză mare şi se plimbă printre ceilalţi neuroni, cu care se mai ciocneşte din când în când, ca să prindă iarăşi viteză şi să se plimbe. În momentul ciocnirii, neuronul ăsta rebel, care e plin de memorie redundantă, îi dă un pic din memoria lui şi celui cu sinapse, care nu ştie ce să facă cu ea şi o şopteşte mai departe. Asta se numeşte infestare. La oamenii cu neuroni puţini, infestarea nu are loc decât foarte rar. Eu m-am infestat, odată, cu memorie redundantă de la neuronul rebel, eram pe un trotuar şi, când m-am infestat, am văzut un om în mijlocul drumului, pe care trebuia să-l calce o maşină. Am fugit repede şi l-am luat pe omul ăla în braţe şi l-am pus pe trotuarul celălalt. Omul ăla mi-a mulţumit, dar eu am vrut să plec şi n-am reuşit să plec, fiindcă cineva văzuse toată tărăşenia. Adică el văzuse că eu am început să fug de pe trotuarul meu înainte ca omul acela să se hotărască să treacă strada. Care nu părea lucru normal şi nici curat, aşa că medicii m-au luat la un spital şi m-au anchetat. Mi-au dat şi bere. Dar nu prea multă. - De unde ştiai tu că omul acela o să treacă strada şi o să fie în pericol? Eşti telepat? - Nu sunt înţepat, domnule doctorule, e din cauză de neuron rebel care mi-a infestat mintea şi atunci eu am acţionat în consecinţă. - Adică ce vrei să spui? - Adică vreau să spun că neuronul ăla n-are sinapse, care sinapse sunt un fel de mâini pe care neuronii şi le strâng de părere de bine şi voioşie. - Eu nu înţeleg nimic, a spus domnul doctorul, ce-ar fi să o luăm cu începutul? - A, cu începutul, atunci trebuie să încep cu curcubeul. - Cu care curcubeu? - Care n-are capete. - Matale, omule, eşti sănătos? - Poate că sunt sănătos, dar povestea începe de la curcubeu, asta e sigur. - Care curcubeu? - Care n-are capete. - Ce capete? - Nu ştiu, domnule doctorule, nişte capete aburoase, dar vă spun eu cum stă treaba cu aburul şi aromele. - Care arome? Cred că doctorul se cam prostise, îşi pierduse neuronul rebel sau nu ştiu ce, că m-am molipsit şi eu. - Cum care arome, aromele curcubeului! - Pleacă, domnule, de aici că eşti ţăcănit! Eu am plecat, dacă a zis el aşa. Când am ieşit afară, ploua. Şi atunci, iar am avut o ciocnire de neuron rebel. L-am văzut pe domnul doctorul în cabinet cu doamna asistentă că făceau ceva ruşinos. - Sărumâna! Doamnă asistentă, doctorul e în cabinet. Vă aşteaptă, că v-a pregătit o surpriză! - Dar de unde ştiţi dumneavoastră că îl căutam pe doctor? - De la curcubeu... asta numai dacă vă interesează începutul.