Acasa Pagina lui Costel Voteaza

Înapoi la Probleme bărbăteşti

De beton     Şi eu tac când dorm, domnule Pan. Când nu dorm nu tac. Sau mai bine e invers, când nu tac se cheamă că nu dorm. Eu ştiu pe cineva care dormea prin somn. Şi se visa că vorbeşte. Pe urmă se dădea jos din pat şi umbla cu mâinile întinse şi îmbrăţişa pe toată lumea care-i ieşea în cale. Eu mereu mă băgam în calea lui, ca să mă îmbrăţişeze, că e aşa de bine să te îmbrăţişeze cineva, şi pe mine nu mă îmbrăţişa nimeni când eram mic. Ba o dată m-a îmbrăţişat un băiat de la şcoală, cu care mă băteam. Era cam gras băiatul acela şi când m-a îmbrăţişat era să-mi dau ultima suflare. Şi tata mă mai îmbrăţişa câteodată, ca să dea cu mine de pământ. De tata eu cam fugeam din cauza asta, că eram bun la fugă. Acuma nu mai ştiu dacă sunt bun, că nimeni nu mă mai fugăreşte ca tata. Şi nici tata nu mai fugăreşte pe nimeni, că i s-au stricat picioarele de tot. Adică nici nu le mai are, că i le-a tăiat un doctor rău. Pe urmă doctorul acela a murit pentru că a dat cu maşina într-un stâlp. Stâlpul n-a murit. Nu, n-a murit. Că era de beton.