Departe
Dacă vin țiganii, atunci eu cam trebuie să plec, că mie mi-e frică de țigani.
Eu când eram mic tata mă tot amenința că mă vinde la țigani și într-o zi iată că apare un țigan cu un sac în spate și cu o pălărie găurită pe cap.
- Cât vrei, barosane, pe copilul ăsta slab ca un țânțar?
- Păi ți-l dau de gratis, a zis tata, numai să-l iei.
- Da de ce, barosane, are vreo bubă?
- Are pe dracu în el, aia are! Ia-l o dată!
Dar țiganul nu m-a luat, că i-a fost cam lehamite de bubele mele inestetice, care eu nu le aveam nici pomeneală. Bine că am scăpat.
După tărășenia asta fugeam de țiganii mustăcioși și cu pălării mâncate de molii.
Așa se face că am ajuns eu atât de departe...