Drojdie de bere
Dragă domnule Mihuț,
mie femeia ceapă mi-a cam plăcut, pentru că nu e reală, ci numai o figură de stil. Că de-adevărat eu n-aș vrea să o cunosc pe femeia asta, care eu o văd că stoarce lacrimi de la bărbați. Eu mi-o imaginez ca pe o femeie cu făcălețul ridicat deasupra capului, lovind în stânga și-n dreapta și zdrobind capete și inimi.
Femeia ceapă nu e bună. Nici când se exfoliază, că emană arome neplăcute.
Eu am cunoscut o femeie ceapă bătută. O bătuse bărbatu-său, ca să-i mai scoată din asprime. Femeia ceapă bătută merge și la fasole. Se bate cu pumnul, dar trebuie să o învelești, mai întâi, într-un prosop, ca să nu lași urme. Femeia ceapă zdrobită se poartă, dar mai rar, că pe urmă s-ar putea să nu-ți placă, din cauză de zdrobeală prea tare.
Eu mă dau în vânt după femeia ceapă prăjită sau mistuită. Prăjești bine femeia ceapă și o consumi pe nemestecate. Trebuie și bere la sfârșit, ca să o poți digera, că femeie ceapă prăjită poate să fie șmecheră și să mai vrea o dată prăjită.
Femeia ceapă verde e cam periculoasă. O poți confunda cu femeia usturoi. Pe femeia ceapă verde e important să n-o lași până la maturizare, când îi crește bulbul prea mare și devine ceapă lacrimogenă.
Ai grijă, Mihuț, jocul cu femeia ceapă e cam periculos.
Acuma eu îți mulțumesc că ai trecut în vizită pe la mine. Îmi pare rău că nu eram acasă, poate te loveam cu o bere adusă la punctul de rouă.
Data viitoare te rog să-mi spui din timp, poate reușim să discutăm și lucruri serioase, cum ar fi femeia drojdie de bere.