Eva

Eva

Domnule Degeaba,
te rog frumos să nu te superi, care va să zică, pe mine, că nu ai dreptate.
Matale trăieşti într-o ţară în care echivalenţa între femeie şi bărbat nu mai există. Femeia în Nord America este mult mai egală ca bărbatul şi are mult mai multe drepturi, dacă vrei să ştii.
Iar Oriana trăieşte şi ea într-o astfel de ţară şi ea e conştientă de acest atu pe care îl are în faţa bărbaţilor, a masculinităţii, dacă vrei matale.
Lumea nu mai e masculină, de ceva vreme, cel puţin în ţările aşa spus civilizate. Am revenit la matriarhat, căci istoria se repetă, nu-i aşa?
Nu e nimic rău în asta. Eu de când aştept să rămân la cratiţă acasă, să mă pieptăn în oglindă vreo câteva ceasuri, să nasc copilaşi şi să împletesc ciorapi. Acuma şi cu bebeluşii ăştia, încep să mijească ochii prin eprubete, e numai vina bărbaţilor, a femeilor nu.
Femeile nu sunt vinovate pentru nimic. Niciodată. E interzis ca femeia să fie vinovată.
Iar bărbaţii nu pot să înţeleagă femeile, deşi ele sunt parte a bărbatului Adam, părticică din zestrea lui genetică, dacă ar fi să ne luăm după basmele cam adevărate ale Facerii.
Dar noi nu ne luăm. Noi ne luăm după poveştile lui Darwin, care a prezis că omul va evolua la maimuţă şi invers, pentru că vorbim de o ciclitate aici, istoria, aşa cum am arătat, nu ştie multe, o dată vezi că o ia de la început.
Aşa că dă-o încolo pe Lilith aia, că nu face nici o brânză, eu am intrat la adresa recomandată de matale şi nu am găsit nimic demn de considerat sau reconsiderat.
Eva rămâne Eva, femeia care i-a deschis bărbatului ochii minţii şi apetitul pentru frumos.
Vreau să spun că Eva era frumoasă ca orice femeie care e dezbrăcată.
O femeie ştie întotdeauna să se dezbrace şi o face într-o mie de feluri.
Poezia este unul din felurile prin care femeia se dezbracă pentru a-şi arăta frumuseţea.
Eu atât am avut să-ţi spun.