Ghinion
Va să zică mie mi-a plăcut poezia aceasta pentru că e cu cozonaci și mai ales cu ouă, care poți să le spargi pentru că sunt vopsite cu roșu pe coaja care se cheamă găoace.
Nucile nu-mi plac, că sunt prea tari și strică măselele. Odată am spart nucile cu un ciocan și toată săptămâna am mers la școală cu mâna cealaltă bandajată.
- Ce-ai la mână? m-a întrebat doamna profesoară, tovarășa.
- Am nuci, i-am spus. Din cauză de ciocan.
Atunci nu știu de ce doamna a început să râdă și a căzut de pe scaunul de la catedră și s-a lovit la poponeața ei de fund. A zis că eu sunt vinovat și așa m-am trezit cu o nota patru fără vina mea.
Fundul doamnei nu prea s-a vindecat repede și eu am rămas corigent la materie.
De atunci eu mă feresc de nuci, că-mi aduc ghinion.