Iepurele

 

 

Dragă Apollo,
să nu te iei după critici, căci criticii sunt răi și invidioși și nu-ți vor binele decât indirect.
Mie mi-a plăcut poezia ta, pentru că e vorba de chibritul care îl rupi în jumătate și obții patru capete.
Mie coaja mi s-a părut un simbol, care matale îl folosești aici și care se cheamă spoială. Adică matale vrei să spui că sub spoială se află ceea ce se află, gălbenușul adică, proaspăt sau alterat, mai degrabă alterat, dacă spoiala lucește mai tare. Cei care se ocupă de spoială se cheamă spoitori, iar cei care se uită la gălbenuș le spune băgăreți. Băgăreții nu știu dacă sunt buni, că lumea îi cam înjură și-i urăște de moarte și din cauza asta li se vede gălbenușul din toate unghiurile. La școală am aflat că unghiurile pot fi ascuțite, drepte și obtuze, iar la școala de șoferi am învățat de unghiuri moarte, care nu știu de ce mor, dar dacă nu te uiți după ele, tu trăiești și moare cel de pe locul mortului. De aia e bine să nu te duci singur cu mașina, să fii mereu cu cineva pe locul mortului, ca să scapi tu. Că e mai bine să scapi tu decât altul. Asta am învățat-o la școala de supraviețuire. La școala de fete am învățat să fug în zig-zag, că fugeam de paznicul căminului de fete, să nu mă altoiască cu bulanul din dotare. Fetelor le plăcea cum fug și aruncau de la ferestre cu borcane de gem și zacuscă după mine și strigau excitate:
- Uite un băiat! Pe el!
De parcă n-ar mai fi văzut băieți niciodată.
Și săreau pe mine cu borcanele lor până-l nimereau pe paznic, că paznicul nu aflase încă de zig-zag.
Iar treaba cu pol-urile magnetice eu n-am înțeles-o. Chiar dacă n-are legătură cu discuția noastră. Eu știu că un pol=20 lei, ceea ce înseamnă că polurile s-au cam devalorizat după '89 încoace. Și mai cred că ar trebui introdusă o moțiune de cenzură pentru revigorarea polilor. Și leul trebuie revigorat, altfel îl mănâncă iepurele.