care și eu spun la revedere când închid ușa pe
dinăuntru. Când o închid pe dinafară spun la mulți ani! Iar când
o las deschisă e de rău, înseamnă că m-am îmbătat și înjur cum
imi vine la gură, care eu sunt periculos de spurcat când înjur
că stau într-un picior și o dată mă pot dezechilibra și pot să
cad în cap că n-ar fi prima oară.
Iar cu cadoul de Crăciun e așa, că eu nu primeam cadouri de Crăciun
din cauză că nu eram cuminte tot anul iar eu credeam despre Moș
Crăciun că e un zgarcit și jumătate. L-am întrebat și pe tata:
- De ce nu vine și la noi Moș Crăciun?
- Moș Crăciun nu vine la copiii răi, ăsta-i secretul.
- Bine dar Romică (vecinul de peste drum) a dat foc la casa și
tot a venit moșul la el
La problema asta tata n-a putut să răspundă, așa că m-a luat de
urechi și m-a dat pe ușă afară unde am spus la mulți ani! și mi-am
băgat mințile în cap să nu mai pun întrebări tâmpite. Noaptea
aia am cam mâncat frigul iar dimineața tata m-a dus la spital
că mă făcusem alb ca varul și-mi înghețaseră mucii.
Până la urmă eu cred că Moș Crăciun e o enigmă, pentru că mereu
venea numai la copiii ce se înțelegeau cu tații și mamele lor.
Cârdășeală curată. De aceea îmi propuneam să-l pândesc pe Moș
Crăciun și să-l jefuiesc de sac, mă gândeam că dacă e așa bătrân
ar fi o victimă sigură. Așa că, într-o noapte, l-am pândit de
după colțul casei vecinului și când a apărut, haț la sacul lui.
Dar ce să vezi, că moșul era solid bine, plus că avea o voce tunătoare
- Ce faci, golanule, vrei să-mi furi sacul, lasă că vin eu deseară
la taică-tău să discutăm problema! Și acu șterge-o până nu șterg
eu trotuarul cu tine!
Am șters-o, ce mai, mă lăsase cu gura căscată, deci tata se cunoștea
cu Moș Crăciun
Mi-au mai trebuit câțiva ani. Abia în liceu am înțeles adevărul.
Că erau părinții care suplineau rolul moșului, pentru că Moș Crăciun
nu primea viză de intrare pe pașaport de la comunisti, fiindca
noi comuniștii nu ne tragem din Adam si Eva, ci dintr-un urangutan
periculos caruia i-a evoluat măciuca în milioane și chiar mai
multe milioane de ani, timp în care se putea întâmpla cam orice.
Și câte nu s-or fi întâmplat. Eu cred că întâmplarea a jucat un
rol important în evoluția urangutanilor, altfel nu evoluau ei
până la comuniști. Acum e adevarat, comuniștii sunt pe cale de
dispariție, dar ce folos dacă eu i-am prins când aveau concentrație
maximă? Iată o altă întâmplare și nu știu dacă ține de selecția
naturală sau nu. Că urangutani mai există, chiar și rarefiați.
Iar prin ziare am citit că au început să evolueze și gorilele
și chiar lemurienii. Asta iar va fi o încercare pentru omul venit
dinspre Adam. Și înca una mare de tot. Așa că mă grăbesc să spun,
la revedere!