Nu sunt bune blestemele. Că se prind.
Pe mine m-a blestemat cineva, odată, să-mi pierd mănușile și mi le-am cam pierdut. Și atunci n-am știut ce să fac și am furat mănușile fratelui meu. Iar fratele meu a furat mănușile celuilalt frate al meu. Iar celălalt frate al meu a furat mănușile tatei. Iar tata ne-a luat pe toți trei la bătaie, că nu știa cine i-a furat mănușile.
Iar mama s-a prins cu mâinile de cap și a întrebat cine a blestemat-o cu așa viață.
- Eu cred că te-a blestemat băiatul ăla care m-a blestemat și pe mine să-mi pierd mănușile, am informat-o pe mama.
Și așa a aflat mama cine era hoțul de mănuși. Care era tata, că și tata a furat, la rândul lui, mănușile mamei.