Acasa Pagina lui Costel Voteaza

Înapoi la Probleme bărbăteşti

Moş Crăciun nu mi-a adus niciodată un cadou semnificativ. Deşi îl pândeam toată ziua şi toată noaptea. O dată l-am prins, a intrat pe uşă cu un sac infernal de mare, în care Moşul avea un balon infernal de umflat. Nici n-a putut să-l scoată, a trebuit să dea drumul la puţin aer. Când a scos afară balonul, sacul a rămas gol. Iar eu am înghiţit în sec. Că nu eram chiar atât de prost să-mi ia mintea Moşul cu un balon de câţiva bănuţi. I-am tras un bobârnac balonului de nu s-a văzut. Adică s-a şi spart speriind-o pe mama care alăpta pe unul din fraţii mei. Sfârcul i-a sărit din gura bebeluşului de frate-meu care a început să răcnească asurzitor ca înjunghiat. Rămăşiţele de la balon au zburat prin încăpere, parte din ele au aterizat în paharul cu ţuică al tatei care s-a enervat şi el şi mi-a zburat două picioare în cur. Moşul privea la noi cam aiurit. Barba i se tot desprindea şi îi cădea pe podea, el o punea iarăşi la loc. Aşa, fără barbă, semăna cu un unchi al meu. Unchiul Iftode, care era cam plecat de-acasă, aşa zicea tata. Pentru că Iftode era un frate al mamei şi chiar plecase de-acasă şi locuia cu noi. Eu am început să plâng din cauză de picioare de la tata şi mai ales din cauză de cadou, pentru că eu aşteptam cu totul altceva. Eu voiam o maşinuţă, una ieftină, chiar cea mai ieftină cu putinţă, numai să aibă roţi. Aş fi dat toată averea mea pe o maşinuţă, dar nu aveam decât 65 de bani, de care nu mă înduram să-mi cumpăr un pachet de Eugenia. Când am să cresc mare, mă gândeam, am să intru în magazin şi am să cumpăr toate maşinuţele pe care o să le găsesc. Pe urmă am crescut mare, dar n-am cumpărat maşinuţe, nu ştiu cum se face că am început să le urăsc. Poate pentru că mi-au lipsit când le-am dorit. Moş Crăciun a început să se retragă tacticos înspre uşă, dar tata l-a observat şi i-a făcut cu mâna. - Unde-o ştergi, Iftode, lasă fetele, stai să bei un pahar cu mine. Eu nu înţelegeam de ce îi zicea tata lui Moş Crăciun, Iftode, că Iftode îl chema pe fratele mamei. Fratele mamei avea o fată pe care o iubea, era tramvaistă, ori poate că taxatoare pe tramvai. - Să nu te mai prind cu tramvaista aia, că dai de dracu, îl ameninţa mama. - De ce, lele, dacă o iubesc - O iubeşti pe naiba, parcă tu ştii ce-i aia, îţi trage o fată cu ochiul şi gata, ţi se năzare că te iubeşte. - Ba nu, lele. - Ba să taci tu din gură că ştiu eu mai bine ca tine, mai întâi îţi faci armata şi pe urmă mai discutam. Aşa că unchiul Iftode a renunţat la tramvaistă şi pe urmă l-au luat în armată. A muncit la şoseaua Transfăgărăşanului, ne scria scrisori de acolo şi tata ni le citea, că mama nu cunoştea toate literele. “Aici e frumos, scria unchiul Iftode, dar e frig ca dracu, aia-iai. Mie îmi merge bine şi-mi fac datoria de ostaş.” Tata comenta: - Ăsta ori e prost, ori se face. “Cu mâncarea e mai rău, că nu e destulă, dar m-am dat cu bucătăreasa şi acum mă îndoapă ca pe un purcel.” - Cum adică, s-a dat cu bucătăreasa, a întrebat mama, eu l-am ferit de tramvaistă şi el se dă la bucătărese? Pe urmă, unchiul Iftode a terminat armata şi iar a venit să stea cu noi. Între timp mai crescusem şi eu, aşa că l-am întrebat: - Tu ai făcut pe Moş Crăciun într-un an când mi-a adus un balon umflat? - Da, eu, dar de ce mă întrebi? - Aşa, bine că n-ai mai venit anul următor, că-mi făcusem o praştie şi voiam să-i sparg capul Moşului. - Şi dacă se nimerea cel adevărat? La întrebarea asta n-am ştiut ce să-i răspund. Am auzit eu că de fapt nu există Moş Crăciun, dar sigur n-am fost niciodată. Şi nu sunt nici acum. În forul meu intim, cred. Dar ăsta e un secret. Pe care n-am să-l spun nimănui, niciodată.   Morală Textul ăsta are şi o morală pe care eu n-am vrut să o scriu pentru că lumea e sătulă de morală. Cu tramvaista e cam aşa: unchiul Iftode a căutat-o de cum s-a liberat din armată, dar ea se cam măritase cu un măcelar de pe strada Bujorilor. Măcelărie unde mai trecea şi mama să cumpere oase, că oasele sunt bune dacă faci ciorbă pe ele, numai să nu fie lungă ciorba. Odată, mama a făcut o ciorbă atât de lungă, că nu s-a gătat toată săptămâna. Până s-a acrit. Abia atunci a început să mănânce şi tata din ea. - E bună ? a întrebat mama. - Bună rău, a răspuns tata. - Păi e stricată, că n-aţi vrut s-o mâncaţi până acuma. - Ba acuma e mai bună, că are gust. Mama s-a enervat şi a început să plângă, pe urmă s-a enervat şi tata şi a mâncat tot ce era în oală şi a doua zi n-a mai plecat la serviciu, a făcut planton la veceul din spatele casei. Tramvaista a divorţat după câţiva ani, că bărbatul era un ungur şi o bătea toată ziua, însă prea târziu, că unchiul Iftode s-a însurat cu o ospătăriţă de la restaurantul "Ana Lugojana". De care şi el a divorţat după 10 ani, între timp tramvaista se remăritase şi ea cu un ceferist, un beţivan înrăit, a căzut într-o noapte sub tren şi l-a tăiat. Numai că şi unchiul s-a recăsătorit înainte de moartea ceferistului, aşa că tot contra timp au fost. Nu ştiu acum ce s-a mai întâmplat, că în ultimii ani n-am mai auzit de ei.