Acasa Pagina lui Costel Voteaza

Înapoi la Probleme bărbăteşti

Nisipurile mişcătoare nu sunt bune de nimic. Ele te ademenesc să intri în ele şi pe urmă încep să se mişte ca să-ţi pierzi balansul care se cheamă cerebel. Cerebelul trebuie să stea perpendicular pe centrul pământului. Dacă stă paralel sau în tot felul de unghiuri, atunci începi să vomiţi ceva de groază. Din cauză de atracţie gravitaţională, care niciodată nu mi-a spus nimeni ce înseamnă şi se notează cu o literă care este g. Eu, odată, când făceam armata, am intrat în nişte roţi, că aşa a vrut un locotenent, şeful meu de pluton. - O să vă învârtiţi pe două axe, a spus el. Ca să vă obişnuiţi. - Eu aş vrea să mă învârt pe 7 axe, să trăiţi! Dacă se poate. Dacă aveţi aşa ceva. Pe-aici. - Avem cu trei, dar mai întâi încearcă cu două. Vorbim după aia. Care va să zică, eu ţineam morţiş că vreau cu 7, până s-a enervat locotenentul şi mi-a dat zece culcaturi. Un locotenent rău, cu mustaţă. Era o băltoacă prin apropiere şi acolo şi-a găsit să-mi dea culcaturile. Pe urmă mi-a spus că arăt ca porcul şi m-a trimis să mă schimb. Dar cu ce să mă schimb, că aveam o singură uniformă. Am nimerit în dormitor un camarad care avea scutire de boală pe ziua aceea şi i-am cerut uniforma lui. - Da să nu mi-o murdăreşti sau să mi-o rupi, că te bat de te c... pe tine! Aşa că m-am băgat în roţile cu două axe şi am început să mă învârt. Când am ieşit din învârtitură, nu mai ştiam pe ce lume mă aflu. Am încercat eu să stau perpendicular pe centru pământului, dar nici pomeneală. Am luat-o în spirală şi m-am şi ciocnit de un copac neruşinat. Pe urmă cerebelul şi-a făcut damblaua, iar eu am început să-mi golesc stomacul pe bocancii militari. Aşa am aflat şi eu ce-am mâncat de dimineaţă, că nu ştiam niciodată ce mănânc din cauză de ochi închişi. Adică eu dormeam la masa de dimineaţă, că eram răpus de oboseală. Că nu te pui cu oboseala. Mâncam aşa, mecanic, şi mai şi clefăneam. Boabe de fasole, urme de pâine, pietricele, şorici şi o bucăţică mică de portocală. Eu nici habar nu aveam că ăştia ne dădeau portocale la masa de dimineaţă. L-am întrebat pe un soldat de lângă mine, care şi el venise în spirală şi se ciocnise de acelaşi copac. - Păcat de bunătatea de portocală - Ce portocală? - Cea de la masa de dimineaţă. - N-am avut portocale la masa de dimineaţă. - Dar la care? - La nici una, unde ai mai auzit tu, în armată, portocale? - Ai dreptate, m-am speriat eu, înseamnă că cineva m-a otrăvit. Am raportat imediat incidentul şefului meu ierarhic de pluton, care era un locotenent rău, cu mustaţă şi un chipiu cam prea larg pentru capul lui. - Permiteţi să raportez! - Ce-i, soldat, vrei roata cu şapte axe, a râs el zgomotos şi cam cu bătaie de joc. - Nu, să trăiţi! - Atunci ce vrei? - Vreau să vă atenţionez că o pasăre s-a găinăţat pe chipiul dumneavoastră. Locotenentul şi-a scos chipiul să se uite şi i-au intrat degetele în găinaţ, pentru care a prins un fel de râcă pe mine şi mi-a dat iară zece culcaturi în băltoaca din apropiere. - Arăţi ca un porc, soldat, du-te şi te schimbă! - Şi cu portocala cum rămâne? Locotenentului i-au sticlit brusc ochii. - Ce portocală? - Cea cu care am fost otrăvit şi am vomitat-o adineauri Pe urmă nu ştiu ce s-a întâmplat că m-au băgat la arest. La arest am aflat că cineva furase 20 de kg de portocale de la cantina domnilor ofiţeri, căreia i se spunea popotă. - De două zile umblă şeful de stat major ca turbatul, mi-a spus un soldat din gardă. Zicea că dacă-l prinde pe hoţ, îl spânzură. - Şi l-au prins? - Te-au prins pe tine, fraiere! Cred că ai îmbulinat-o. - Cred şi eu că am îmbulinat-o, că nu ştiu când le-am furat şi nici ce-am făcut cu restul. Am stat 8 zile la arest. Trebuia 10, dar după opt zile l-au prins pe hoţul de portocale, care era gornistul companiei, un soldat cam gras şi mai şi cânta fals la trompetă, că nu ştiai niciodată dacă suna de sculare sau de culcare. Eu nu m-am prea dat ieşit de la arest că începuse să-mi placă. Nu instrucţie, nu roţi cu două axe, nu culcaturi prin băltoace. Mâncarea mi-o aduceau în celulă. Stăteam toată ziua şi vorbeam cu gărzile prin gratiile de la uşă. Numai cu dormitul mi-a fost mai greu, din cauză de ţambal. Că patul era din scândurele. O scândură da, alta ba. Dar mă obişnuisem şi cu asta. Acuma nu ştiam cum să fac să intru înapoi. Auzisem eu că cei care calcă pe bec intră la arest, aşa că, într-o zi, am călcat şi eu. - Tovarăşe locotenent, permiteţi să raportez! - Ce-i, soldat? - Care va să zică eu am călcat pe bec. - Adică. - Adică am călcat pe bec. - Adică ce anume ai făcut, deşteptule? - Am călcat pe bec. - Te-ai scrântit, soldat? Cum ai călcat pe bec? - Cu piciorul, să trăiţi! - Aşa, ce-ai făcut cu piciorul? - Am călcat pe bec. - Eşti idiot de-a binelea. Ia fă tu zece culcaturi în băltoaca din apropiere, poate-ţi revii. În disperare, din cauză de culcaturi şi murdărit ca porcul, am ridicat bocancul militar de pe becul pe care călcasem şi i l-am arătat locotenentului cu chipiul prea larg. - Ce-i cu becul ăsta, de unde-l ai? - Din biroul dumneavoastră, că la noi în dormitor le-au furat soldaţii pe toate şi seara nu vedem nici să mergem la veceu, aşa că ne pişăm în spălător. - Deci tu eşti hoţul de becuri. - Nu sunt eu, să trăiţi! Pe ăsta l-am împrumutat ca să calc pe el. Locotenentul a devenit cam curios şi a început să mă descoase: - De ce, soldat? - Ca să intru la arest, să trăiţi! - Şi de ce vrei să intri la arest? - Că e mai bine acolo. Scap de instrucţie şi de culcaturi prin băltoace. - Aşa, eu te iau de tâmpit şi tu încerci să mă duci cu preşul. Lasă că te bag eu la arest. - Mulţumesc, tovarăşe locotenent, eu totdeauna am crezut că sunteţi al dracului, dar acum văd că de fapt sunteţi de gaşcă. - Noaptea ai să dormi la arest, iar ziua ai să faci instrucţie cu ceilalţi. - Care va să zică îmi lăsaţi partea cea mai rea. După care am mai făcut şi 10 culcaturi în băltoaca din apropiere. Ceea ce mi-a amintit din nou de nisipurile mişcătoare. De la trândăveală, la alergatul ca un descreierat. Ori la săpat adăposturi individuale, adică şanţuri ordinare, şi asta după o noapte dormită pe ţambal. Nu era drept, numai că eu alunecasem în nisipul ăsta mişcător şi îmi pierdusem perpendicularitatea pe centrul pământului. 15 zile am dus-o aşa. Trebuia numai zece, dar locotenentul ăla rău cu mustaţă mi-a oferit un supliment.   Domnule Asoka, care-mi eşti verişor, dacă spui că nu vrei în armată, e cam grav, te bagă la batalion disciplinar, unde eu era să ajung, dar n-am mai ajuns, că m-am împăcat cu domnul ofiţer, căruia i-am spart botul din greşeală cu pumnul şi mi-am rupt două degete în gura lui, că o ţinea căscată. Mi-am cerut iertare cu câteva mii de lei, care atunci făceau mai mult ca milioanele de acum, şi ofiţerul m-a iertat, că avea datorii la cărţi de joc şi nevesti-si îi trebuia musai un palton de astrahan şi a spus că-l lasă dracului dacă nu-i cumpără un palton de astrahan care cred ca-i un fel de oaie şi atunci m-am oferit eu cu bani împrumutaţi de la tata. Tata a spus că-mi rupe oasele dacă nu-i dau banii înapoi când mă întorc, aşa că m-am pus să fac rost de bani în armată, ghicind în zaţul de cafea (dar numai subofiţerilor, că aştia erau cei mai prostovani, ofiţerii erau ceva mai dezgheţaţi, lor le ghiceam în cărţi de poker) şi mai si desenam fete in pielea goală, toată noaptea, că le cumpărau soldaţii, nu stiu ce făceau cu ele prin toalete). Câţiva bani i-am câştigat pe salturi cu paraşuta, care ni se plăteau, desi pe mine mă cam săreau de la salturile cu paraşuta din cauză de tensiune alcoolică. La sfârşitul armatei am plătit datoria tatei înapoi şi mi-a mai rămas şi mie de un chef monstru, pe care n-am putut să-l ţin la liberare, că am intrat în arest ca de ultima zi, să ţin minte armata. Aşa a vrut domnul şef de Stat Major; nu mă suporta din cauza că nu ştia să facă rotocoale din fum de ţigară pe care eu una două le făceam să se sparga in chipiul lui de ofiţer superior. Adică el nici nu era fumător dacă stau să mă gândesc, dar mai bine nu mă gândesc, că dacă mă gândesc mă doare capul. Cocluzia? E că n-am uitat armata, domnule Asoka, deşi mai bine aş uita-o, că n-a fost bună de nimic. M-a învăţat să fumez, să beau şi să sar gardul după fete ca sa-mi rup pantalonii in c...