Ochelari de soare

Mie mi se pare că raiul contează. Că raiul e ca un reper unde vrem ca să ajungem.
Eu cam aş vrea să ajung în rai şi să-mi crească aripi de înger.
În rai e mult mai bine. Că oamenii nu mai se-mbată şi nu se mai înjură decât poate pe furiş când nu-i vede Dumnezeu care se preface că nu-i vede şi îi dă afară din rai dacă mănâncă mere. Merele nu sunt bune, că sunt otrăvite cu venin de şarpe de viperă. Adică dacă mănânci din merele alea otrăvite din rai, îţi cade tot părul şi ţi se vede ceva...
Nu e bine să ţi se vadă, că e ruşinos. Iar când ţi se vede ceea ce e ruşinos, rezultă copii. Copiii ăştia nu prea stau pe gânduri. O dată-i vezi că vin. Scot capul afară (da nu spun pe unde), trag un "uaaa" şi pe urmă încep să crească mâncăcioşi.
Copiii sunt buni numai dacă-i baţi, dacă nu-i baţi ei cred că eşti prost, de aia nu-i baţi. Cel puţin aşa crede tata. Şi pot să spun că tata nu e prost deloc. Ba după câtă bătaie îmi dădea, chiar bubuie de deştept. O dată l-a bubuit pe vecinul nostru care şi ăla era cam deştept şi s-a încins o bubuială pe cinste. Tata şi-a pierdut un canin care oricum era găunos, iar vecinul şi-a pierdut scrisoarea către o altă vecină şi i-a găsit-o nevastă-sa, pentru că i-a dat-o tata. Patru sucitoare a încasat vecinul şi pe urmă a venit la noi acasă să-l oblojească tata. A dat şi de băut. Tata a băut şi s-a îmbătat şi la beţie i-a spus vecinului că el îi dăduse scrisoarea nevesti-si. Aşa că iar s-a lăsat cu bubuială şi din ziua următoare, tata a început să poarte ochelari de soare.