La ortodocși se spune spovedanie.
Mie nu-mi plac spovedaniile, că popa te întreabă prea multe. Tot vrea să știe.
Eu am fost, odată, la spovedanie și popa mi-a pus un șorț în cap.
- Ia zi, păcătosule, nu cumva ai păcătuit cu mâna?
- Cu care mână, părintele?
- Cu dreapta, cu stânga...
- Ba da, domnule părintele, dar de unde știi matale?
- Taci din gură, aici eu întreb.
- Pardon, nu se mai întâmplă. Și matale tot cu mâna stânga?
- Dacă nu taci din gură, te dau afară! Iartă-l, Doamne, că a păcătuit cu mâna stângă!
- Ba cu dreapta, părintele, eu n-am spus stânga, matale ai tras concluzia. I-am tras o dreaptă în gură unui băiat de la școală, că mă tot înțepa în fund cu un ac de gămălie...
- Ce te întreb eu și ce-mi răspunzi tu! Ești tont?
- Sunt cam tont, domnule părintele, așa zice toată lumea, că sunt cam tont. Te rog să mă ierți. Eu nu înțeleg ce înseamnă. Și matale ești tont?
- Tonții n-au păcate! a făcut domnul părintele și mi-a luat șorțu de pe cap și m-a dat pe ușă afară.
De-atunci nu m-am mai dus ca să mă spovedesc, fiindcă tot păcătuiam cu mâinile și nu mai vroiam să mă întrebe popa.