Domnule Anton,
e de groază poezia matale, care mie mi-a plăcut așa de mult, încât mi-au crescut niște roți sub talpe și era să-mi rup gâtul ăsta cilindric al meu.
Eu de mult am bănuit că melcișorii nu au roți, că nu opresc la semafoare și mașinile relele îi calcă fleoșc și oamenii răi îi adună din tufe ca să-i vândă la aprozar. Eu am avut, odată, un melcișor, dar povestea asta nu pot să ți-o spun că nu vreau să te strici la burtă.

Anton:
Poate din cauză de roți am făcut o greșeală de ortografie. Sper să o pot corecta. DoDu-le, dacă ești atent și nu ești sub influența (uneori benefică) a berii, poți să mergi și pe roți. Dar cu volan.

Scările
Ba eu cu volan merg, dar fără roți. Că am primit un volan de ziua mea, care are să fie luna asta de sfântul Petru, că nimeni nu știe că mă cheama și Petru, dar e cam timpul să afle.
Acuma eu merg cu volanul prin casă, dar e greu cu curbele și colțurile de 90 de grade. Scările da, scările le urc și cu volanul.