Domnule Bacu,
eu am dat cu pălăria de pământ, acum o săptămână, când am citit poezia asta care am învățat-o pe din cap. Pisica mea s-a cam speriat când am dat cu pălăria de pământ, care e o pălărie de mexican și s-a ascuns sub pat și n-am mai putut să o scot. Acuma tot acolo șade și se uită la mine cam cu scârbă. Eu cred că ea n-a mai văzut mexicani în viața ei și nici o pălărie, că nu de mult ce mi-am cumpărat-o de la un magazin cu preț foarte redus de mâna a doua. I se spune magazin de un dollar, adică cu un dollar poți să cumperi orice. Eu am intrat în magazinul acela și l-am întrebat pe vânzător dacă nu are cumva vreo pisică.
- Pisică? s-a mirat vânzătorul, care era un indian din părțile Pakistanului.
- Da, una care să nu se sperie de mexicani. Și care să coste un dollar.
- N-avem.
Așa că m-am întors la pisica mea, care tot nu ieșise de sub pat.
Care va să zică nici nu cred că o să mai iasă vreodată. Acolo mâncă, acolo doarme și mai face ce face.
Eu am încercat să o conving, dar n-am forțat lucrurile, am auzit că în Canada n-ai voie să abuzezi pisicile.
Când am musafiri, pisica începe să mârâie și musafirii se cam sperie, dar eu repede îi spun pisicii că musafirul nu e mexican și atunci se mai calmează.