Te rog să mă ierți, domnule Anton, dacă ți s-a părut că fac miștocăreală de matale, care eu nu am vrut să fac.
Eu am fost cam serios. Eu totdeauna sunt serios, că eu nici nu pot să râd, numai să plâng. Că așa m-am obișnuit eu, să plâng, de când mă bătea tata. Că tata mă bătea cam zdravăn și eu repede plângeam, să creadă că mă doare, dar pe mine nu mă durea, că m-am imunizat din pricină de prea multă experiență la încasat. Că dacă plângeam, mama se muia și striga la tata:
- Lasă-l, omule, că-l omori și intri la pușcărie! Uite ce mai plânge.
Și atunci tata îi ștergea un dos mamei peste gură, că de ce se amestecă în probleme bărbătești.