Dacă vrei să știi, domniță Andia, eu merg la biserică, la școala duminicală, că e bine acolo și doamna preuteasă ne învață să fim buni și să nu ne gândim la bani.
Eu nu mă gândesc la bani, dacă nu-i am, că atunci îmi vine rău de supărare. Eu mă gândesc la bani numai când îi am în buzunar și pot să-i mângâi fără să mă vadă nimeni. Mă gândesc, dar nu mult, că repede îi cheltui. Eu am auzit că unii pun banii în ciorapi, nu știu de ce, dacă aș găsi eu niște ciorapi plin cu bani... Chiar și-o șosetă.
Da, eu unul alerg după fericire, domniță Andia, numai că fericirea e cam iute de picior și aleargă mai repede ca mine. Nu pot să o ajung, numai dacă beau câteva beri, și atunci devin fericit și poate că schizofrenic.