Domnule Nexusule,
eu știu prin ce treci matale acum, că eu mai țin minte de când m-am născut și a venit tata obosit de palincă de pe drum și s-a uitat la mine cu multă luare aminte. Eu încă nu bănuiam cine e omul acela nebărbierit și cu dinții îngălbeniți de nicotină mirosind a fructe fermentate. Dar nici tata nu m-a lăsat mult să mă nedumeresc, mi-a spus în față, fără să aștepte pe mama să facă prezentările:
- Eu sunt taică-tu! Bagă de seamă, să nu care cumva să mă superi, am auzit că sugarii ăștia ca tine plâng toată ziua. Din partea mea poți să plângi ziua de la 6 la 3, când sunt plecat la serviciu, dar pe urmă nu, iar noaptea sub nici un motiv!
Eu am pus imediat bot și m-am smiorcăit, că aveam urechile cam fragile și tata cam tuna cuvintele, lucru cu care m-am obișnuit mai târziu.
- N-aș putea să capăt un alt tătic? l-am întrebat, dar el s-a făcut că nu înțelege, mi-a arătat cureaua, cu toate că eu purtam încă scutece și a ieșit din încăpere.
Așa că, în final, am rămas cu el și el cu mine și pe urmă am mai avut niște frați, care și ei s-au speriat de tata, că tot nebărbierit umbla și mai începuse să și chelească.
Ce vreau eu să spun, domnule Nexusule, e că tata e foarte important, mai ales în momentul în care se prezintă copilului.