Dragă Raluca,

mie așa de mult mi-a plăcut poezia matale, că nu mai voiam să mă despart de ea. Că mie nu-mi plac despărțirile. Altă dată m-am despărțit de o piatră și piatra a zburat ca o proastă drept într-un geam transparent care era geamul vecinului. Vecinul nostru era un pârâcios și m-a spus lui tata care i-a promis vecinului că o să facă un geam din pielea mea și o să i-l pună la loc. Eu m-am cam înfricoșat când am auzit, că eram după un copac și trăgeam cu urechea, până tata m-a plesnit peste ureche de n-am mai auzit o săptămână decât țiuieli.
- Ce cauți aici, după copac? m-a întrebat tata.
Care va să zică eu nu-l auzeam, că deja eram surd din cauză de plesneală, așa că i-am răspuns la nimereală cu răspunsul meu favorit:
- Azi n-am luat nici o notă la școală!
Așa că m-am mai căpătuit și cu un picior în fund, care numai bine mi-a dat startul la fugă și așa am scăpat să nu fiu făcut geam în fereastra vecinului.