Asta mai zic și eu poezie, care să-ți dea mură-n gură cum să cucerești o femeie.
De ce n-ai scris tu poezia asta mai demult, Smărăndițo, că ce de femei aș fi cucerit eu cu cireșe coapte, slavă Domnului, sunt destule la piață. Câteodată prea coapte și unele mai au și viermi, care nu sunt buni la pescuit, că sunt prea mici și nu intră pe cârligul care e cam mare. Că eu folosesc numai cârlige mari, ca să vină peștii babanoși. Momeală nu prea pun, că atunci peștii o mănâncă și eu rămân de prostu' bălții.
Că mereu mă întreabă vecinii când vin de la pescuit:
- Ai prins ceva, vecine?
- Ba nu am prins, dar nici de mâncare nu le-am dat!
- Adică ce vrei să spui?
- Adică vreau să spun că nici n-am fost la pescuit, eu numai am plimbat undița pe stradă, ca să nu creadă lumea că n-am și eu undiță de pescuit.
- Adică...
- Adică am fost la cârciumă să beau vreo câteva opt beri și am luat undița cu mine, să creadă nevastă-mea că merg la agățat.
- Adică ce vrei să spui?
- Adică vreau să spun că azi am prins doi crapi uite-atâta și i-am dat unui pescar de pe baltă, ca să-i ducă acasă și să se laude la vecini cu ce a prins el.
- Ei, asta-i, deci a mers bine pescuitul.
- O, sigur că a mers, dar la mine n-a mers nimic, că am uitat să pun momeala pe cârlig, așa că am tras un somn pe baltă.
- Bun și somnul. Mare?
- Până la 10, că pe urmă a venit ploaia și m-a făcut murătură, așa că l-am lăsat dracului de pescuit.