Eu n-am știut că eseurile se scriu așa ușor. Am crezut că numai oamenii mari, cărora li se spune eseiști, pot să scrie așa ceva.
Eu am cunoscut un eseist, care nu mă băga în seamă, pentru că era cam fudul și se uita numai în sus, unde nu era nimic de văzut dacă nu era înnorat.Dacă era înnorat, atunci se vedeau niște pete, cam ca murdăria de pe geaca mea de pescuit. La pescuit e distracție mare. Toți pescarii înjură peștișorii care nu vor să se sinucidă în cârligele lor. Pescarii nu sunt dușmănoși, dar să nu te pui lângă ei, că se uită chiorâș la tine că le sperii peștele.
Eu am cunoscut, odată, un pește în piață, care era vesel și dădea din coadă, din cauză de bube la un ochi și nimeni nu voia să-l cumpere ca să-i facă culcuș în tigaia lui.
Eu am un vecin care are o tigaie cu fund dublu, a zis că e nemțească și-a zis că, dacă-ți trage una cu ea în cap, vezi stele verzi.
- Câte?
N-a știut, a zis că dacă vreau pot să încerc. Eu cu încercările m-am cam săturat, că am mai încercat eu odată să sar peste o groapă și după ce-am sărit-o am aterizat într-un... mai bine să nu spun, dar mirosea tare și eu n-am știut pe moment, așa că am ajuns la întâlnire cu o fată cam mirositor. Iar fata s-a supărat, că a crezut că am făcut pe mine și ne-am despărțit pentru totdeauna, care eu totdeauna nu știam ce înseamnă și a doua zi am căutat-o să văd dacă i-a trecut mirosul. Că mie îmi trecuse, după ce-am depistat gheata vinovată, pe care am și aruncat-o în curtea vecinului să-i aducă noroc, și eu mi-am cumpărat alta, dar vânzătoarea n-a vrut să mi-o dea fără încă una.
- Da ce să fac eu cu trei ghete? am luat-o eu la rost.
- Faci ce vrei, domnule, dar eu nu vând decât perechi.
Așa că le-am purtat pe rând, dacă tot le aveam.
Într-o zi am să scriu un eseu despre cum m-am căpătuit eu cu trei ghete.