a crescut iedera pe casă
ca pe un umbrar
de dorul tău îmi spun
ce ușor se poate înnebuni
îți privesc lalelele și arțarul
ce voluptoase pot fi întoarcerile îmi mai spun și
cât de mult te mai pot
dori
mai bine ține-mă lângă
tine strâns
în lanțuri printre sânii mirosind a lapte
în frânghii, în liane legat
sau cu vrăji bolborosite
și șoapte
nu mă mai lăsa, nu
taie-mi, închide-mi potecile, drumurile, cărările
întinde-te râu în fața pașilor mei, prăpastie, întinde-te vid
fi-mi oceanele, fi-mi mările
fi-mi perete sau mai bine
zid
mâinile legănându-mi
visele despre tine
de care gândurile, de care dorințele
să mi se anine