ce blestem e dorul pentru mine
sânul tau mai roz decât floarea unui cais
ce blestem e dorul când vine
neanuntat mai ales
neasteptat
învaluindu-te
ca un obiect cosmic pe o orbita
circumscris
cât o sa-mi mai creasca mâinile
cât or sa mi se mai lungeasca
pâna la cer, pâna la tine spirala
încolacindu-se
insinuându-se
în sâmburele pulsând amigdala
alung zilele cu pietre triunghiulare
orele, saptamânile ce ma despart de noi
bat cu talpile toate usile toate spitalele
îmi uit amprentele pasilor peste dalele
sculptate si numar din unu
în doi
ce blestem e dorul asta pentru mine
sa te întâlnesc pe intersectia unei artere
cu gâtul fragil de gazela muscând iarba
tematoarelor vise
desfacute, deschise
în iubiri voalate, mirate
si efemere