lui Costel Babos
M-am
nascut de curând
de vreo patruzeci
de ani,
stiu sa spun “mama”
cel mult “tata”,
stiu sa respir,
sa râd si sa plâng,
sa bat din palme,
sa misc ochii
roata…
…stiu
atât de multe
lucruri
pentru un nou venit pe lume,
sa ascult bataile inimii
stiu
sa ciulesc urechile-
dupa mersul furnicilor-
sa port un nume.
M-am
nascut de curând
cred ca
într-o dimineata
de vara
pastrez în nari si acum
mirosul de cireasa amara,
m-am
nascut într-o fractiune de vesnicie
timid, uimit
ma întrebam ce e cu ploaia
de ce cade, de unde
si de ce
am venit,
odihneam
pe o bucata
de lume, stingher,
în scurt timp bratele mele
au devenit piloane
înfipte
în cer.
M-am nascut
din doua cuvinte
si un pântec flamând
m-am nascut – se pare-
sa traiesc
s-ascult ropotul caderilor
sa cânt.
Nu stiu
sa mor
si nu cred sa învat
vreodata.
Încremenit
în zbor
cu gheare
ascutite
voi sta la pânda
sa ma
mai nasc o data.