Lui Costel cu tot respectul
Mai stii,cand iti rostogoleai
Privirea, peste cuvintele mele mototolite?
Le pipaiai lacom cautandu-le forma,
Pe muchia frazelor transparente
Si-mi taiai aripile de fiecare data
Cand incercam sa-mi iau zborul
Spre nepasare...
Radeam-plangand sub dalta-ti ce-mi
Rotunjea silabele
Dantelate si ridurile imperfecte
Din palma
Imi pareai un Michelangelo orb
De simtiri...
Mai stii?
Eu n-am uitat...
Si acum mai simt umbra ta
Rupand din mine
Vorbe nerostite...