noi
nu eram trupurile noastre- propriile noastre trupuri zvârcolinde
le priveam doar, chinuindu-se, cautându-se de undeva prea sus
fumegânde
noi nu eram gurile noastre deschise muscânde
sarutandu-se, noi nu eram noi, nu eram ele
hârjonindu-se flamânde
ca un icusar de aur ochiul tau ma privea
o lacrima ti se însurubase-n orbita, sclipea
iar pieptul cupe gemene de carne si sfârcuri
si nu eram noi, fremata
iarba crescuse mai mult decât gardul
sub care ne retrasesem de spasmele fricii
iarba crescuse deasupra planetei
iar dragostea ne-o lumina (de-acum) licuricii
noi nu eram, noi nu puteam fi
ascunzându-ne iubirea în trupuri module
cu sângele suvoi curgând prin nisipuri
si inimile noastre batând din pendule
noi nu, draga mea