Prietenului meu Costel, iubitorul de cai
Hai sa ne construim un cal, prietene!
-îti strig-
sau macar un dor de calarit
sa ne sculptam din bucati de femei
cazute dintre coapse,
placeri înmarmurite de frig.
Sa-i nastem nechezatul din tâte
sau din durerile ei.
Sa-l cravasim,
ravasim!
Sa le calarim,
calarim
acele bucati ce-mi izbucnesc astazi
dintr-o târzie toamna,
sa ne împletim mâinile în ele
ca într-o coama.
Sa-i punem sa
si sa ne punem pinteni pe inimi
si odata ajunsi niciunde
sa racnim c-am fost primii.
Asudati,
sa ne privim creatura,
un cal-poezie
fierbinte si crunt
cum sunt iubirea si ura.
Pan
13.10.2003