ridic un deget mijlociu
de el agata greturile facerii desfacerii
e greu de lipsa unui inteles
am intes ca reusesc sa obosesc
trecand pe langa oameni
si ei pe langa mine.
aerul din jurul trupului meu in trecerea lor
ma oboseste si ma doare
ca un smochin in iarna sunt
nimic dulce nu mai ramane din buzele mele
nici pestii mici de acvariu nu mai au loc in oceane
caut raceala oboselii
precum ea ma cauta pe mine si imi iese in intampinare
cine sa citeasca un inteles?
o taina a unei vraji care transforma porcul in print
printul in zeu
zeul in curent de aer rece?
este un poem pentru tine, ce…
lipeste recele de cald pe un singur umar cu stea in patru
asa este pe umarul meu stang.
esti mai lung decat drumurile albe
mai alb decat cea mai lunga paralela a unui pumn strans
cu mine in el zburand in libertate