Eu acum incerc sa spun ceva despre mine. Mai intai ca m-am nascut. Eu m-am nascut intr-o zi. Am auzit ca nu e bine sa te nasti noaptea ca dai din maini si orbecai si nu stii unde te afli. Eu am stiut unde ma aflu imediat fiindca l-am luat pe tata ca reper, ca tata avea ochii mari ca la bivoli ori poate asa mi s-a parut mie. Tata se aplecase deasupra mea si se uita la ceva rusinos sa vada daca sunt baiat sau sunt fata. Si atunci a vazut ca sunt baiat, ca daca eram fata era cam periculos ca tatei nu-i plac decat fetele gata crescute.

 

Date din buletin:

In buletin am cam multe date si nu pe toate le inteleg. Unele sunt niste numere lungi care eu nu stiu cine le poate tine minte asa ca pe alea nu le pot spune.
La ochi e trecut ca sunt caprui. Dar cand m-am uitat in oglinda am vazut ca ochii mei sunt rotunjori in mijloc si la margini ovali. Si la par e trecut ca sunt saten ori toata lumea stie ca sunt cret. Cel putin asa eram cand mi-am facut buletinul. Acuma parul mi s-a mai schimbat iar cu naravurile stau din ce in ce mai bine. Eu cred ca e vorba despre coduri, in caz ca-ti pierzi buletinul sa nu stie nimeni cum arati in realitate. Realitatea e ca adresa corespunde, insa adresa nu pot sa o dau ca e prea schimbatoare.
Corespunde si numele: Dorian Duma, adica. Eu m-am cam suparat pe tata ca nu mi-a pus si mie un nume de sfant ca sa-mi tin si eu onomastica.
- La ce-ti trebuie tie onomastica, m-a intrebat tata?
- Ca sa tin chefuri cu prietenii.
- A, de chefuri era vorba si eu care credeam ca din vreo pornire religioasa. Nu-ti fa probleme ca te chefuiesc eu, sfantul Dorian o sa fie in fiecare zi de acuma.
Si s-a cam tinut tata de promisiune ca m-a chefuit intr-o veselie. Peste ochi, dupa ceafa, pe unde nimerea si el, pentru variatie. Asa ca atunci cand s-a inceput sa mi se spuna DoDu, m-am bucurat. Repede la tata:
- Nu mai sunt sfantul Dorian, ci numai DoDu!
- Ai dreptate, ti se potriveste ca o manusa.
- Adica ce vrei sa spui?
- Chiar vrei sa afli, s-a enervat tata, de cand ma chestionezi tu pe mine? Si a inceput foarte subtil sa se caute dupa curea.
- Sigur ca nu vreau, m-am grabit eu. Dar adevarul e ca si acum ma mai gandesc la ce-a vrut sa spuna tata cu potrivitul acela.
Partea tragica e data de nastere, care dintr-o greseala n-a fost trecuta in buletin si de cate ori eram intrebat de varsta trebuia sa dovedesc cu certificatul . Pe care tot carandu-l dupa mine l-am pierdut si nu mi-am scos altul ca eu m-am nascut la Cucuietii din deal si era prea departe. Cand ma intreaba cineva cati ani am raspund cam asa: cam cat vreti dumneavoastra, va rog sa ma iertati. Asa nu mai trebuie sa dovedesc nimic.

 

Descriere fizica:

am cap, am maini, corp, doua picioare si inca ceva. La inceput capul nu-mi era acoperit cu par, pe urma l-am avut acoperit si acuma iar il am descoperit. Mi-a spus un om sa nu-mi fac probleme ca istoria se repeta. E normal. Asa ca acum umblu cu capul descoperit. Cu mainile stau mai bine daca am buzunare. Daca n-am buzunare e mai greu ca nu stiu ce sa fac cu ele si incep sa ma scarpin. Si nu e frumos sa te scarpini, mai ales prin unele locuri ca se uita lumea. Mai bine sa ai buzunare si te scarpini prin buzunare si nici nu se cam vede. Cel mai bine stau la capitolul picioare. De cate ori am o problema, o rezolv cu picioarele. Se cheama ca fac picioare. Tata ma invidia pentru picioarele mele ca niciodata nu putea sa ma prinda sa ma altoiasca parinteste cu niste pumni dupa ceafa si spituri in cur.
- Vino incoace! zicea el.
- Nu vin, ca matale vrei sa ma altoiesti.
- Da cine sunt eu, Miciurin altoitorul? Vino incoace cand iti spun, odata.
Atunci eu ma cam induplecam si veneam tiptil.
- Intra in casa, mamaligarule!
Ca-mi zicea mamaligar nu-mi pasa, problema era cu intratul in casa ca eu sufeream de claustrofobie cand era si tata prin preajma.
- Da’ e geamul deschis?

 

Apucaturi:

apucaturi n-am prea multe. Doar cateva. Odata am avut o apucatura de urechi. Ma ridicase tata.
- Ti-taa mareee! a zis tata si mi-a facut vant in sus de amandoua urechile.
De aia sunt eu acuma cam clapaug. O alta apucatura, tot de-a tatei, a fost cand am ramas cu nasul stramb. Aia a fost o apucatura cam tare. Din cauza de care tata si-a cerut scuze cand am implinit 20 de ani si tot cu nasul stramb eram dar mult mai muschiulos ca la nastere.
Insa cele mai periculoase sunt apucaturile de femei. Ca femeile te apuca si nu mai scapi. Eu am scapat de cateva ori ca eram fentos dar pana la urma n-am mai scapat. Asa ca, la capitolul asta, am ramas apucat.

 

Studii:

aici m-aţi prins ca eu sunt foarte studios din fire. De cand eram mic. Studiam cam tot ce-mi cadea in mana. Mama punea ceasul desteptator cat mai sus, pe un dulap sa nu-l pot ajunge. Fara folos pentru ca eu studiasem deja pozitia scaunelor unul peste altul. Altadata tata a dat drumul la televizor si nu vedea decat pureci. M-a intrebat imediat pe mine:
- DoDule, ai vreo idee de ce nu merge televizorul?
- Eu cred ca din cauza de o lamapa.
Am scos lampa din buzunar si i-am dat-o tatei care a montat-o de unde o scosesem eu in vederea unui studiu mai aprofundat. Si ce sa vezi, televizorul a functionat din nou. De bucurie, ca tocmai incepuse un meci de fotbal pe care tata era interesat sa-l urmareasca, mi-a administrat o bataie sora cu moartea. Bataia aia n-am mai studiat-o ca nu se deosebea prea mult de altele.
Daca as insirui aici toate lucrurile pe care le-am studiat si mai ales concluziile la care am ajuns, eu cred ca tare mult v-ati mira de mine si poate ca m-ati scuipa sa nu ma deocheati.

Acuma, in loc de incheiere, eu va rog sa-mi scrieti orice nedumerire aveti sau probleme care eu pot sa le rezolv din cauza de studii prea avansate. Si, cel mai iumportant din toate, e pe gratis. Eu n-as sta mult pe ganduri in locul vostru