Mi-e
dor acum de locuri unde umblam copil
Hoinar si fara griji si nu mai 'nalt de-o schioapa
Si-o lacrima-mi se naste si-aluneca fragil
Si...oh, ma rog poemul
Acesta sa iti placa
Mi-e
dor de cand ieseam la coasa dimineata
Mi-e dor de cand ieseam cu tata-n camp la sapa
Mi-e dor de cand bunicii erau inca-n viata
Si cat as vrea de-aceea
Poemul meu sa-ti placa
De
ierni adevarate mi-e dor cand stam in casa
Si ne-adunam la soba si vorbele de claca
Cu paine si cu branza si-o ceapa doar la masa...
Si, oh, cat as mai vrea
Acest poem sa-ti placa
Mi-e
dor de oameni simplii care stiau sa planga
Stiau si cand sa rada, stiau si cand sa taca
Mi-e dor de toti cei care am stat vreodata langa
Si ce n-as da acuma
Poemul meu sa-ti placa
Mi-e
dor de alte timpuri, mi-e dor de alte vremuri
Cand ma hraneam cu soare si ma-mbatam cu apa
Lumea-mi parea mai buna, cu rost si cu temeiuri
Iar un poem ca asta
Ar trebui sa-ti placa