Lactee

 

Mă păştea un cal, adormisem , mă visam Quasimodo, cocoşat şi desculţ alergând pe-o idee
Pe obraz îmi ieşise-o acnee şi plângeam
Cu capul rezemat de-un buştean
Mamico, mai plouă? întrebam. Mai plouă, -mi spunea şoptindu-mi în ceafă
Mi-era cald, poate foame şi-o priveam pe mama în păr
Prinzând o agrafă

Aş putea, (aş putea) prin absurd, să ajung la poiană înainte de şase, e ora
Să mă văd cu Lenora, fetiţa vecinei Saveta, din sat, o brunetă
Promisesem să-i arăt o cometă
Cu coadă, o eclipsa de soare şi-o stea
Căzătoare

De Crăciun, am primit de cadou un borcan cu magiun afumat
Şi-un ochean
Mă rugasem pentru el în genunchi de vreun an, ori mai mulţi, cătranit c-o să-l scap
Şi-am oftat din rărunchi, împlinit, văzându-l în sac

Ce-ar fi?
Aş putea
Dacă plouă să amân întâlnirea pe nouă, aha, am trece pârleazul
Prin şantier şi-ntr-un fel
Am privi cu ocheanul în cer, spre-o planetă
Dintr-un univers paralel

Ce-ar fi
Să mă-nsor cu Lenora-ntr-o zi? Am aflat dintr-o carte mai veche
Că prin Calea Lactee oricine-ar găsi, cautând, un suflet pereche
Şi adorm din nou, suspinând
Mă visez pilotând o rachetă cu mama
Scărpinându-mă în ureche