lui Michel Martin
Doar cuvintele ma mangaie cu ceva
Trecand prin sinapse
in inima mea
Doar inlantuirea cuvintelor, vie
Imi da sentimentul acut si albastru
de sublim, poezie
Doar cuvintele, numai ele
Stau pazitoare
gandurilor rebele
Doar cuvinetele fin slefuite
Pot naste, renaste
lumi infinite
Doar cuvintele, doar ele
Sculpteaza in ganduri vise
mistere
Oh, numai cuvintele, numai ele
Te inalta fara aripi
spre stele